Reprezentativ

Magia recunoștinței

Recunostinta este o stare de fericire interioara, in care sufletul nostru simte multumire fata de anumite aspecte pozitive intalnite pe drumul existentei umane.

Recunostinta presupune manifestarea unei emotii sincere de multumire fata de ceea ce ne-a daruit viata, fata de Dumnezeu( Univers), de oamenii care sunt alaturi de noi in aceasta calatorie a sufletului pe Pamant, fata de toate momentele in care omul a reusit sa treaca peste dificultati, provocari, peste durere si trauma.

Puterea recunostintei este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, de cand oamenii ofereau ofrande in semn de multumire fata de zei si poate a trecut si mai mult timp de atunci.

Aceasta stare de gratitudine aduce un impact pozitiv in vietile noastre avand in vedere foarte multe aspecte. Atunci cand simtim recunostinta, indiferent de cauza, atragem energii puternice, pozitive de la Univers, in interiorul organismului nostru sunt secretati anumiti hormoni cum ar fi serotonina, dupa cum o stim cu totii drept ,,hormonul fericirii”, iar stresul se reduce considerabil. Devenim totodata mai ingaduitori, mai calmi, ne aflam in armonie cu Universul si Creatia, luam decizii intelepte, stimulati totodata de valul de energie divina, armonioasa aparut ca urmare a ivirii gratitudinii.

In acele momente oneste de multumire pentru tot ceea ce exista si ne bucura sufletele, reusim sa ne schimbam atitudinea si perspectiva asupra a tot ceea ce ne inconjoara, asupra oamenilor ce fac parte din viata noastra, sentimentele noastre fata de umanitate si fata de activitatile cotidiene.

De multe ori auzim tot felul de oameni care isi exprima recunostinta fata de ceea ce au experimentat, detin, fata de familiile lor. Diferenta dintre a spune ca suntem recunoscatori si a fi cu adevarat consta in emotia reala manifestata la nivel subconstient. Daca noi doar afirmam acest lucru, insa nu credem cu adevarat, mai putem spune ca noi chiar suntem multumiti de ceea ce avem, ca suntem recunoscatori?

Oamenii au simtit nevoia sa dedice o zi sarbatoririi gratitudinii. (21 septembrie) macar in aceasta zi sa le spunem sufletelor dragi cat suntem de recunoscatori pentru faptul ca sunt o parte importanta din viata noastra, ca-i pretuim pentru ca putem impartasi cu ei atat de multa iubire, sprijin, incredere.

Sunt multe cai prin care putem vedea existenta noastra ca pe o binecuvantare.

De multe ori nu apreciem ce avem, supraestimam impactul lucrurilor care nu se desfasoara exact dupa planurile pe care ni le facem, acele momente in care viata ne ia prin surprindere si cerem cu durere Universului sa se faca dreptate, spunem ca nu este corect ceea ce se intampla, iar uneori o facem pentru lucruri cu adevarat nesemnificative.

Cum putem sa apreciem ce avem deja in fata noastra?

Sunt multe raspunsuri: Iubirea, acele momente de contamplare a naturii atunci cand iesim la o plimbare, cand ne delectam cu peisaje parca desprinse din Eden, atunci cand putem asigura viitorul familiei noastre, diminuarea grijilor.

Putem fi recunoscatori ca avem cu ce sa ne hranim, unde sa dormim, un acoperis deasupra capului care sa ne protejeze si sa ne adaposteasca, suntem sanatosi, in viata, putem merge, vorbi, vedea, auzi, simti. Ne putem exprima dragostea, compasiunea. Putem face alegeri.

Cum exersam recunostinta?

Sunt multe exercitii, iar unul care m-a ajutat pe mine atunci cand simteam ca mi se cuvine totul, uitam sa apreciez faptul ca traiesc si sunt sanatoasa, am alaturi de mine oameni minunati care ma sustin este cel realizat prin scris. In fiecare seara inainte de a ne pregati de somn, putem face o lista cu cateva lucruri de care suntem recunoscatori ca s-au intamplat in ziua respectiva sau pe care le avem in viata noastra. Fie ele lucruri, evenimente, oameni, etc.

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

Te imbratisez cu recunostinta si iubire!

Reprezentativ

Temperament – Introvertit sau Extrovertit?

In opera sa, ,,Tipurile psihologice”, psihologul Carl Gustav Jung ne expune lumea ca fiind dotata cu doua moduri diferite de a percepe realitatea din jurul nostru.

,,Un mod de a percepe este procesul familiar al senzatiei, prin care devenim constienti de lucruri, direct prin cele cinci simturi de care dispunem. Celalalt este procesul intuitiei, care este perceptia indirecta, pe calea inconstientului, incorporand idei sau asociatii pe care inconstientul le leaga de perceptiile ce vin dinafara. Aceste contributii inconstiente merg de la simpla „presimtire” masculina sau „intuitie feminina” pana la exemplele de varf ale artei creative sau ale descoperirilor stiintifice”, potrivit cartii ,,Oameni si vocatii”.( de Isabel Briggs Myers impreuna cu fiul sau, Peter B. Myers, care si-a dedicat cariera dezvoltarii teoriei tipurilor psihologice ale lui Jung in sprijinul aplicabilitatii asupra oamenilor sub forma a ceea ce urma sa reprezinta ulterior testul MBTI sau cum il mai stim cu totii ca ,,testul celor 16 personalitati”.

Acest test vizeaza cele 4 preferinte conform carora oamenii isi folosesc perceptia si judecata.

In articolul din aceasta saptamana discutam despre orientarea oamenilor pentru cele doua lumi: interioara si exterioara.

Cu totii probabil am auzit acesti termeni de ,,introvertit” sau ,,extrovertit” si ne-am gandit prima data ,,oare eu din ce categorie fac parte?”.

Cine sunt introvertitii? Persoane care isi orienteaza atentia catre lumea lor interioara, catre sine, sunt interesate mai degraba de idei, concepte decat de oameni si de obiecte. Acestea isi incarca ,,bateriiile interioare”( isi recapata energia) prin activitati de preferinta solitare, pe cand activitatile ce presupun un numar mare de oameni, aglomeratiile ii indispun si le reduce treptat din puteri.

Acestia sunt de fel idealisti si traiesc cu mult mai multa intensitatea in interiorul mintii lor decat in realitatea fizica.

Extrovertitii, in schimb, isi incarca ,,bateriile” prin socializare, iesiri, comunicare, iubesc sa fie inconjurati de oameni si de multe ori sa fie in centrul atentiei. Ei sunt mult mai deschisi catre a iesi in fata, a initia diverse actiuni pe care introvertitii le considera riscante sau ce presupun un consum mult prea mare de energie.

Aceste orientari se ramifica ulterior in definirea celor patru temperamente. Acestea sunt: sangvinic, coleric, flegmatic si melancolic. Primele doua sunt orientate catre lumea exterioara, iar ultimele doua catre lumea interioara.

Cateva dintre caracteristicile fiecaruia:

Sangvinicii- persoane sociabile, deschise, cu calitati de lider, optimiste, vesele.

Colericii- impulsivi, energici, optimisti, deschisi schimbarii, tenaci.

Flegmaticii-calmi, controlati, ganditori, grijulii, pasivi.

Melancolicii-linistiti, rezervati, nu sunt foarte sociabili, anxiosi, pesimisti.

Un test de temperament pe care il recomand il gasiti aici:

https://openpsychometrics.org/tests/O4TS/

Fiecare om nu are influente doar dintr-un singur temperament, ci este influentat de catre fiecare intr-o anumita masura. Nimeni nu este 100% reprezentat doar de o singura forma.

Fiecare temperament prezinta atat puncte forte, cat si slabe. Important e sa ne axam pe cele bune si sa incercam sa echilibram discrepantele.

Acestea sunt tipologii, iar noi nu trebuie sa privim doar din perspectiva acelui tipar deoarece noi ca oameni suntem capabili sa realizam schimbari pozitive in viata noastra, ne putem autoeduca in mod continuu, nu sa lasam totul in mainile destinului si evenimentelor care vor avea loc.

Ne putem tempera furia, reduce timiditatea, putem sa ne dezvoltam astfel incat sa putem deveni mai activi pe plan social si sa incercam sa avem ganduri pozitive, nu pline de frica, autocritica si anxietate.

Te imbratisez cu lumina si iubire!

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Reprezentativ

Visul unei relații perfecte

Am creionat în subconștient  imaginea partenerului ideal dintotdeauna. Am visat încă de când eram copii la o viață trăită cu o persoană cu multe calități și puține defecte. Ne închipuiam  tot felul de împrejurări, situații care să valideze ideea unei relații armonioase, fericite cu un om care este alături de noi  atât in momentele fericite, cât și în cele mai puțin plăcute. Ne refugiam în aceste visuri și  iluzii asemeni unui copil în brațele mamei sale, căutând protecție, speranță și siguranță emoțională.

Totul era predictibil și ne inducea atât de multe sentimente euforice și entuziasm în fiecare celulă a organismului nostru. Planificam fiecare aspect ce ține de această magică legătură potrivit valorilor și scopului nostru în viață. Doua secunde din timpul nostru s-ar scurge pentru a găsi un stilou sau un laptop și de-a începe să  scriem povestea  ce se derulează de atât de mult timp în mintea noastră. Am scrie cu atâta patimă! Ce frumos era dacă  aveam puteri magice încât să ne putem transforma scenariul cărții în realitate!

Totul se năruie când ne dezmeticim în prezent, implicați deja în relațiile de cuplu pe care le avem și ne gândim pe unde se ascunde prințul/prințesa demult visat/ă, pentru că persoana iubită nu are nici măcar un singur lucru în comun cu acesta sau ne aflăm în situații în care observăm aspecte comune, dar trăsăturile negative sunt inacceptabile. Cum poate acest partener să nu-și dorească ,să zicem, să  realizam acea afacere împreună sau cum e posibil să stea toata ziua la tv/jucând jocuri video? Noi fix acest gen de persoană am vrut dintotdeauna să-l evităm.

 Ne plângem. Ne victimizăm. Dar nu noi oare am făcut aceste alegeri? Iar dacă analizăm, nu repetăm noi anumite tipare care atrag astfel de persoane? Comportamentul și acțiunile noastre reflectă ceea ce simțim că avem nevoie să primim în viață, adică e necesar să învățăm anumite lecții foarte importante și cum altfel decât printr-un  om asemeni unei oglinzi, prin care putem vedea cine suntem cu adevărat și de ce anume avem nevoie ca să evoluăm spiritual și emoțional?

Ne vom învinovăți pentru că ne-am creat atâtea speranțe, așteptări și am trăit într-o lume a iluziilor?

Aceste fantezii ne-au fost alimentate  de reclamele transmise la tv, de filmele romantice, de pe internet, de tot felul de promisiuni… Trăim tot mai mult în mintea noastră suprasaturată cu tot felul de scenarii nerealiste produse în imaginație. Simțim furie când vedem în filme cât e de frumoasă dragostea, cum se îndrăgostesc cele doua personaje, cum rezistă tuturor dificultăților împreună… În relația noastră de ce nu se întâmplă? De ce nu e totul roz și de ce  există o listă foarte lungă a frustrărilor?

În filme ne este prezentat un scenariu emoționant care reflectă întâmplările la un moment dat. Nu se pune problema apariției disputelor, neînțelegerilor pe termen lung. Oare vor fi fericiți pentru totdeauna? Dacă se întâmplă un incident sau unul din parteneri decide că  dragostea nu este  atât de importantă pentru el sau alege să înșele? Poate atunci când ne uitam la un film spunem că este imposibil să existe o astfel de relație armonioasă în realitate, dar să ne amintim că așa spunem și când privim din exterior relațiile pe care le au amicii noștri și aflăm însă ulterior de tot felul de probleme cu care se confruntau/ confruntă și rămânem surprinși.

 În viața reala, iluziile se destramă cu foarte mare ușurință. Cu toții suntem vulnerabili, facem greșeli, avem comportamente toxice și credințe limitative. Aceste credințe limitative sunt un produs al influentelor pe care le-au exercitat oamenii din jurul nostru în raport cu mediul în care am trăit, am lucrat, s.a.m.d.

Fiecare individ totodată are încărcat in subconștientul său un model în ceea ce privește ideea de cuplu, preluată din relația părinților sau din limbajul   prin care aceștia și-au manifestat iubirea față de copii din momentul în care s-au născut și până în acest moment. Dacă membrii familiei  au avut o relație toxică în care  se promova  minciuna, șantajul, lipsa de respect, manipularea, copilul va fi înclinat să creadă că sunt comportamente admisibile în relațiile cu ceilalți, că așa poate  obține iubire, validare, siguranță.

La fel, un model negativ poate să influențeze acel adult aflat în formare să hotărască să nu aprobe nimic din ceea ce observă în interiorul familiei sale în ceea ce privește viitoarele legături emoționale pe care le va clădi cu cei din jurul lui.

În ceea ce privește relațiile, este timpul să te întrebi dacă merită într-adevăr să oferi o șansă acelei conexiuni cu partenerul de cuplu astfel încât să mergeți împreună pe calea  transformării,  contribuirii reciproce în realizarea unei versiuni mai bune a  ființei voastre  interioare? Putem visa la nesfârșit, dar viața trebuie trăită. Iubirea este întreținută de respect și de rezolvarea neînțelegerilor. Alege ce este  real și nu mai trai doar în  interiorul minții tale! Viața și relațiile nu vor fi niciodată perfecte și e necesar să acceptăm acest  lucru!

Dacă ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici .

Reprezentativ

Capcanele infidelității emoționale

  Astăzi discutăm despre infidelitate.

După cum știm cu toții, când ne gândim la înșelat în cadrul unui cuplu, mintea ne trimite la imaginea unei persoane aflate deja într-o relație/căsnicie, care spulberă încrederea persoanei iubite întâlnindu-se pe ascuns și începând o aventură cu  un alt individ. Avem de a face cu o persoană care încalcă regulile nescrise ale relațiilor  și care nimicește totodată energia divină, creatoare  a cuplului.

Infidelitatea nu este doar fizică, ci și emoțională. Apare atunci când începem să nutrim sentimente pentru altcineva. Evităm și/sau ascundem perechii noastre ceea ce simțim față de acel străin.

În relația cu acel necunoscut observăm de la început diverse scenarii aflate în desfășurare: fie atracția fizică se îmbină cu discuțiile fascinante, fie conștientizăm din start că avem multe lucruri în comun și că  această persoană se apropie mai mult de modelul de partener ideal, creat în mintea noastră pe baza diverselor experiențe, a credințelor, așteptărilor, etc. Se înfiripă ideea că toate visurile, dorințele și planurile noastre se vor realiza lângă acel om care a intrat recent în viața noastră. Este totul real? Sau doar o combinație  nefavorabilă de hormoni care a ,,complotat” ca să ne strice relația de cuplu?

  Există o mare diversitate de situații în care regăsim infidelitatea emoțională. O să expun  câteva întâlnite  de mine până  acum:

  1. Adevărul despre intențiile reale este ascuns. Străinul considerând legătura drept o distracție, doar o aventură, fără să se implice deloc emoțional. Dorește să obțină numai beneficii, fără să-și asume o serie de responsabilități. Acesta promite o viață trăită în plină armonie alături de aceasta dacă alegem să ne părăsim partenerul. Folosește tehnici de manipulare, observăm perseverența și totodată ne simțim ,,forțați’’ să luăm anumite decizii.
  2. Intențiile sunt bune. Rezonăm pe mai multe planuri, regăsim multă compatibilitate în comparație cu relația de cuplu actuală, unde nu găseam prea multe puncte în comun, iar frustrările erau asemeni unui ,,butoi cu pulbere’’. Acest străin devine un prieten bun și de încredere, chiar dacă scopul sau în sine nu este de a ne despărți de partenerul de cuplu. Bănuim faptul că poate își dorește mai mult decât o prietenie și ne bucură acest lucru. O vedem ca pe o realizare, mai ales dacă și noi începem să avem sentimente pentru acesta, oricât de mult am fi încercat să le ascundem până în acel moment.

Cum ar trebui să reacționăm când ne aflăm în una din cele doua ipostaze: de a fi înșelat sau de a înșela  emoțional? Ce ne facem atunci când suntem cei înșelați, când aflăm că persoana iubită este îndrăgostită de altcineva și nu mai poate să-și ia gândul de la acea persoana? Durerea ne cuprinde trupul, mintea și sufletul.

Ne simțim trădați. Ne întrebăm dacă merită să acordăm încredere în continuare sau nu în partener. Lacrimile  curg, apar regretele, conștientizăm că respectul nostru de sine este  compromis. Alegem după toate acestea să mai oferim o șansă relației sau să ne despărțim?

Dacă alegem să iertăm și să continuăm relația, trebuie să trecem prin mai multe etape care să conducă ulterior la  schimbări pozitive în viața celor doi. Trebuie să încetăm să mai dăm vina  unul  pe celălalt și să ne iertam pe noi înșine dacă ne învinovățeam că din cauza noastră partenerul a căutat în exterior fericirea sau iubirea.  Persoana iubită trebuie să-și de seama de amploarea suferinței pe care a creat-o în interiorul relației, să regrete sincer și să fie dispusă să-și schimbe comportamentul și  să nu mai repete greșelile trecutului. Și, la  final, să ne iertam partenerul și  să acceptăm faptele așa  cum au decurs și să învățăm din ele lecțiile importante.

Pentru a îmbunătăți relația de cuplu, putem apela la terapia de cuplu, la psihoterapie individuală și la dezvoltare personală (educație emoțională, de cuplu, diverse programe în care să participam cu partenerul, etc).

Dacă suntem cei care înșelăm emoțional, atunci trebuie să ne punem câteva întrebări foarte serioase, cum ar fi: ,, De ce fac asta?”, ,,Ce mă nemulțumește în relația de cuplu?”, ,,De ce nu am curajul necesar să discut cu partenerul și să-mi rezolv aceste probleme?”, ,,Ce mă nemulțumește profund în viața mea?’’, ,,Cum pot să-mi păstrez relația și să fiu fericit/ă alături de actualul partener?’’, ,,Ce are acest străin și nu simt că primesc în relația de cuplu?”.

Recomand sinceritatea, oricât de dureroasă ar fi, deoarece avem mai multe șanse să fim iertați, să putem reconstrui relația ulterior, partenerul ne poate ajuta să ne dăm seama mai ușor că am luat-o pe un drum greșit, că am fost manipulați, etc. Sinceritatea e eliberare, e putere. Nu ne mai ferim ca vom fi prinși, ne recunoaștem vina, vorbim despre relație, reparăm daca mai este posibil. Ideea e de a nu accepta nici tu și nici partenerul tău să fiți într-o relație toxică, în care minciuna, manipularea, șantajul și  agresivitatea să fie realitatea cu care vă confruntați în fiecare zi.

Alege înțelept și pune capăt acestor situații toxice! Te îmbrățișez cu lumina!

Dacă ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Reprezentativ

5 pași către succes

Autodisciplina este o abilitate pe care noi o dezvoltăm ca să obținem acel rezultat visat, prin repetarea unor obiceiuri, indiferent de starea noastră emoțională la momentul respectiv.

Aceasta ne ajută să implementăm obiceiuri pozitive, reguli personale pe care să le punem in practică. Prin aceste reguli ne schimbăm pe noi înșine, iar ulterior ne schimbăm viața în mod considerabil.

De ce renunțăm atât de ușor la obiceiurile bune? De ce am renunțat să facem sport sau să muncim măcar câteva minute pe săptămână pentru visul nostru? Nu ne putem vizualiza încă la stadiul de cea mai buna versiune a noastră?

Cu toții ne dorim să devenim acel bărbat/acea femeie pe care îl/o visam de când eram copii. Iar apoi, uitându-ne la viața noastră constatăm că suntem de nerecunoscut. Nu avem nici măcar un lucru în comun cu acea persoana la care visam. În cel mai rău caz, suntem exact opusul. Am ajuns la un nivel la care ne-am îngropat personalitatea cu totul. Devenim apatici. Avem diverse cicatrici de la traumele suferite. Nu găsim nici măcar un strop de motivație să schimbăm ceva în bine la propria persoană. În unele cazuri, devenim delăsători și spunem: ,,Asta e. Mai bun de atât nu pot fi.” sau ,,Din cauza lui X (prietenului, colegului de la munca/ școală, părinților, iubitului/iubitei, etc) nu am devenit cum mi-am dorit. Este numai vina lor.”

Uneori simțim nevoia să ne distrugem. Ne urâm complet. Nu înțelegem de ce nu am acționat la timp, iar acum observam că ne-am mulțumim cu puțin (cu un corp pe care nu-l iubim, cu o situație financiară modestă, cu un partener de cuplu total nepotrivit, s.a.m.d.).

Cand ajungem la un nivel de suprasaturare, strigăm cât ne țin plămânii ,, STOOOOOP” și urmăm ulterior un plan prin care să ne schimbăm viața și obiceiurile. Aruncăm toate prostiile pe care le consumam/utilizam până acum: fie mâncare nesănătoasă, fie țigări și alte obiecte specifice anumitor dependențe. Pornim la drum. Ne trezim de dimineață și ne gândim: ,, Azi ce trebuie să fac pentru a avea viața pe care mi-o doresc?” și avem obiectivul în minte. Trec mai multe zile, îl repetăm. Însă se întâmplă dintr-odată să ne lovim o mare piedica în a-l continua. Poate fi din cauza unui eveniment ce ne strică ordinea zilnica sau apariției frustrării (nu vedem rapid rezultatele și ajungem la o concluzie de acest fel: ,, M-am abținut atâta timp de la (comportamentul toxic) și acum nu m-am schimbat absolut deloc. „, etc. Ne trezim că au trecut săptămâni și nu mai avem forță să ne reîntoarcem la ceea ce ne făcea bine cu atâta ușurință și/sau lucrurile s-au agravat în viața noastră sau pe acel plan în care am dorit să aducem contribuții pozitive.

Ce putem face pentru a ne reîntoarce pe drumul cel bun al obiceiurile pozitive?

Și acum îți voi oferi cei 5 pași pentru succesul personal:

–> 1. Crearea unui panou al visurilor în care adaugi imagini/poze cum ai vrea ca viața ta să devină. După îl vom agăța într-un loc vizibil, pe care nu-l poți ignora cu ușurință. La fel, poți face un colaj asemănător pentru ecranele dispozitivelor mobile.

–> 2. Notează fiecare pas în față, îmbunătățire a rezultatelor, evaluează-te periodic, nu neapărat zilnic. Recomandat măcar o data pe săptămână.

–> 3. Acordă-ți o recompensă pentru reușitele tale.

–> 4. Dă dovadă de compasiune: nu te certa dacă nu ai reușit să ajungi să îndeplinești toate obiectivele sau nu ți-au ieșit planurile perfect.

–> 5. Indiferent de cât timp ai decis să faci o pauza de la rutinele pozitive, e vremea să te reîntorci la treabă. Noi trăim doar în momentul prezent. Ce a fost înainte și cine ai fost atunci nu au așa mare importanță comparativ cu tine, cel de acum, și ce poți face pentru a deveni mai bun.

La final, îți spun să fii mândru de tine, de drumul pe care l-ai parcurs până acum și să te ridici ori de cate ori va fi nevoie! Te îmbrățișez cu iubire!

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Reprezentativ

Urmează-ți valorile în viață!

              Cine ești  astăzi reprezintă rezultatul acțiunilor tale  de până acum. Personalitatea ta  este un produs al tuturor comportamentelor repetate, al convingerilor (bune sau rele), al principiilor de viață, temperament, valori, etc.

              Noi alegem de fiecare dată prin fiecare acțiune cine dorim să fim. Alegem astăzi să facem ceva sau nu pentru a ne atinge un anumit scop va influența cu siguranță cum vom deveni ulterior, ce viață vom avea, ce oameni vom atrage, oportunitățile întâlnite.

             Putem merge pe drumuri foarte diferite în existența noastră ca suflete pe Terra în funcție de fiecare decizie pe care o vom lua. Unele evenimente par a fi distructive pentru ființa noastră interioară(o tragedie, un eșec, pierderea a ceva/cuiva important). Însă în funcție de cum reacționăm noi la aceste evenimente, fie ne ridicăm, de data aceasta mai puternici, mai înțelepți, cu lecția de viață învățată, fie alegem să ne îngropăm în comportamente distructive cum ar fi dependențele(ex: alcool, jocuri de noroc etc), ne va dicta viața.

           Valorile sunt acele lucruri importante după care ne ghidam in viață. Desigur, fiecare om are propria sa definiție pentru acestea. De exemplu, două persoane par să aibă aceleași valori: libertate, iubire și bogăție, însă să aibă definiții și principii de viață total diferite. Prima persoană poate înțelege libertatea ca posibilitatea de a face numai ce își dorește în viață, fără să-i fie interzis de către alte persoane, de  tradiții general acceptate și integrate în acea comunitate și/sau prin prisma legii un anumit lucru. A doua poate vedea libertatea referindu-se la oportunitatea de a deveni un antreprenor de succes care să nu depindă financiar de nimeni. La fel  și cu iubirea. Poate fi înțeleasă prin ideea de căsătorie și familie pentru prima persoană, pe când cea de-a doua înțelege prin ,,iubire’’ dedicare față de un partener/ de o idee/ de o afacere/ iubirea de sine, etc.

    Unul dintre lucrurile pe care, din păcate,  le facem  în viață este să nu ne respectăm pe   noi înșine  și valorile noastre, urmând ceea ce alții consideră că este mai bine pentru noi, fără măcar să le pese de sufletul nostru sau  de visurile noastre. Oamenii ii vor ghida pe ceilalți după ceea ce lor le lipsește, regretă sau se bucură din plin. De exemplu, dacă părinții tai regretă că nu au devenit medici, te vor ghida pe tine  să devii unul și îți vor spune să înveți, să pui școala și munca pe primul loc, când poate sufletul tău strigă să ai o afacere sau să devii artist, să împărtășești cu ceilalți ce e cu adevărat semnificativ pentru ființa ta.

    Ne ridicăm sau cedăm în fața confruntărilor din drumul existenței noastre?! Alege conștient și înțelept! Asta îți recomand. Să te ridici din orice situație neplăcută, să pui capăt comportamentelor care nu-ți mai servesc și să te înalți! Să spui ,,GATA! ASTA NU ESTE VIAȚA PE CARE AM VISAT-O! NU SUNT EU OMUL DIN OGLINDĂ! ALEG AZI SĂ FIU PUTERNIC! ALEG AZI SĂ NU MĂ PLEC ÎN FAȚA DIFICULTĂȚILOR! ALEG SĂ AM RABDARE, SĂ SPER ȘI SĂ MUNCESC CA VIAȚA MEA SĂ DEVINĂ EXACT  CEEA CE-MI DORESC ACUM”.

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Reprezentativ

Decizii luate din iubire

Ingredientul unei vieți împlinite

,,Cea mai buna alegere dintre toate este sa-ti iei propriile decizii din iubire decat din frica.”

— (The better man project)

Buna! Astazi vom vorbi despre decizii. De ce atunci cand luam decizii, mai ales pe cele importante, le luam mai mult din frica decat din iubire?

Ne este frica sa avansam in viata si sa fim responsabili pentru consecintele actiunilor noastre deoarece ne gandim ca vom esua de la bun inceput, ca nu merita nici macar sa incercam, ne este frica de critica persoanelor din jurul nostru… Ce vor crede ceilalti despre decizia pe care am luat-o? Ti se va spune:,, Nu mai visa cu ochii deschisi”, ” Nu e pentru tine”, ,,Nu esti in stare de nimic, ai parte numai de esec incontinuu”, etc.

Si, de cele mai multe ori, te vei impotrivi si vei spune: ,,Aceasta este viata mea pe care vreau sa o traiesc asa cum imi doresc/ persoana cu care imi doresc sa fiu”, „vreau si o sa studiez la facultatea Y, indiferent de cine imi spune ca nu pot face asta” , „vreau sa-mi indeplinesc visurile din copilarie, vreau sa renunt la job-ul actual si sa devin( ex: actrita, balerina, inginer, profesor, antreprenor)”.

Dar, din pacate, de cele mai multe ori, ne lasam condusi de vorbele celorlalti. Daca oamenii din jur imi spun ca nu sunt suficient de bun si sa nu mai incerc in viata mea sa fac acel lucru, oare sa-i ascult? Sunt eu un esec? Uneori mintea iti spune ca da, te saboteaza convingerile care ti s-au tot repetat de-a lungul existentei tale de catre ceilalti si de multe ori chiar de tine: ,, sunt un esec”, ‘,,nu merit sa ajung in varf”, ,,nu merit sa fiu fericit/a, nu merit sa fiu langa acea persoana”, ,,nu merita nici macar sa incerc sa-mi indeplinesc visurile”. Ne este frica: de respingere, de esec, de succes( de indata ce avansezi tot mai mult, apar si mai multe responsabilitati) etc.

De ce dam dreptate haterilor? De ce ascultam parerile descurajante din jurul nostru? Alegem sa ramanem blocati in aceeasi situatie si/sau alegem ceva pe care nu ni-l dorim cu adevarat. De ce iubirea fata de sine, fata de valorile noastre si fata de visurile noastre nu triumfa? De ce sa ma impotrivesc propriei inimi? De ce sa nu fac ceea ce ma reprezinta cu adevarat, sa iau acele decizii din iubire fata de mine din prezent , fata de propriile visuri si fata de dorintele pe care mi le-am dorit inca de mica sa devina realitatate? Hai sa luam deciziile din tot sufletul nostru, din iubire, grija si respect fata de noi insine. De ce sa ne ,,aruncam” in situatii si relatii care nu ne servesc, care nu onoreaza sufletul?

Daca ma citesti astazi, te rog, sa renunti la compromisuri doar de dragul celorlalti si sa faci ceea ce-ti spun mintea si sufletul in completa armonie sa urmezi. Munceste pentru visul tau, intalneste-te cu aceea persoana, devino cine ai visat ca vei fi cand erai copil, cumpara acea masina! Respecta-te, iubeste-te si apreciaza-te pe tine si fiecare etapa din evolutia ta si nu-i asculta pe cei din jurul tau! Ia decizii intelepte din iubire de sine!

La final, am pregatit un exercitiu pe care l-am descoperit in frumoasa carte scrisa de Ben Renshaw- ,,Succesul este o stare de spirit”, si pe care l-am aplicat in viata mea: Ne alegem o afirmatie puternica, plina de incredere, pozitiva si o repetam in scris timp de 7 zile,( este la alegere de cate ori doresti sa o repeti_ pe zi), insa din experienta proprie am repetat de 35 de ori dimineata si 35 de ori seara. Poti lua de exemplu aceasta afirmatie pentru inceput: ,,MA IUBESC SI MA ACCEPT ASA CUM SUNT”, si vei observa dupa 7 zile rezultatele cu siguranta. 🙂

Dacă ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Intuiție sau Senzație?

Teoria tipurilor de personalitate ne reflectă o realitate a contrariilor.

Discutăm în primul rând despre alegerea fiecăruia dintre noi spre a-și concentra energia, fie în exteriorul ființei sale, fie în interiorul minții sale- în lumea interioară.(Preferința pentru Introversie sau Extroversie, de care am discutat mai multe în articolul anterior ce poate fi vizualizat aici: Temperament:Introvertit sau Extrovertit?

Având în vederea relaționarea cu mediul exterior, oamenii pot percepe pur si simplu, fără eforturi prea mari de a o analiza sau pot emite anumite judecăți încă din start.

Judecata, la rândul ei, este de două feluri, fie bazată pe gândire, fie pe sentiment.

Analizând la final procesele mentale, oamenii au încredere în cele 5 simțuri de bază( văz, auz, miros, gust și simț tactil) sau se folosesc de mesajele subtile trimise de intuiție.

Astăzi discutăm despre Senzație și Intuiție, preferință total independentă de Introversie sau de Extroversie.

,,Toti cei care preferă senzația în locul intuiției sunt interesați în primul rând de realitate; toți cei care preferă intuiția în locul senzației sunt interesați în primul rând de posibilități.”

Cei care aleg senzația, au încredere în simțurile lor, se bazează pe analizarea experienței directe, nu sunt însă atât de încrezători în cuvintele celorlalți deoarece ele nu exprimă un rezultat în urma analizei experienței în sine, testată de aceștia. Tipurile senzoriale iubesc ceea ce este precis, exact și pot deveni foarte buni în domenii ce presupun aceste caracteristici, cum ar fi: contabilitate, administare plăți, statistică, navigație.

Intuitivii au incredere în intuiție, iubesc domeniile în care pot să folosească imaginația, domeniile creative. Urăsc, în schimb, rutina. ,,Limbajul nativ al intuitivului este cuvântul, metafora, simbolul rostit de inconștient.” Ei învață prin ,, pătrundere și înțelegere”. De-a lungul istoriei, intuitia a jucat un rol foarte important in realizarea operelor marilor artisti, in descoperiri stiintifice, inventii din toate domeniile, diverse idei, etc.

Atât pentru intuitivi, cât și pentru senzoriali, e necesar să învețe cum să se orienteze și în funcție de latura opusă pentru a atinge echilibrul în viața lor.

Câteva sfaturi pentru tipurile intuitive ar fi:

  • Să facă față dificultăților cu realism
  • Să aibă răbdare
  • Să aplice experiența în probleme

Câteva sfaturi pentru tipurile senzoriale:

  • Să identifice noi opțiuni, posibilități
  • Să caute lucruri esențiale noi
  • Să rezolve dificultățile cu entuziasm

Revenim săptămâna urmatoare cu urmatorul articol din seria teoriei tipurilor de personalitate.

Vă îmbrățișez cu iubire!

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Bibliografie: Oameni și vocații – Isabel Briggs Myers și Peter B. Myers.

Cum ne influențează frica?

Frica este o emoție primară care presupune apariția stării de neliniște în urma expunerii la un pericol real sau imaginar. Fără prezența ei în viața noastră, omul de multe ori s-ar pune în pericol în situații complet nepotrivite, cum ar fi săritul dintr-un avion fără echipamentul necesar/ în cușca unui animal de pradă.

Frica este necesară pentru supraviețuirea unei specii, însă ne păstrează ca oameni în zona de confort, unde ne aflăm în siguranță, suntem obișnuiți cu persoanele din viața noastră și situațiile în care ne aflăm în mod repetitiv. Nu spun că suntem de acord cu acele lucruri sau relații din care facem parte, însă obișnuința și frica de necunoscut, de imprevizibil, de schimbare, ne păstrează în acele circumstanțe.

Cum știm cu toții, de multe ori frica ne transformă viețile în râu și observăm ulterior că ne aflăm în situații în care manifestăm blocaje interioare. Refuzăm multe oportunități, distrugem relații cu potential pe baza credințelor pe care le avem despre viață sau a experiențelor nefaste prin care am trecut noi/ apropiații noștri, cum ar fi ,,fiecare om vrea să profite de mine”, ,,mi-e frică că voi eșua”, ș.a.m.d.

La un alt nivel, patologic vorbind, frica obsedantă se poate transforma în fobie. Ce este fobia? Aceasta poate fi definită ca ,,o frică copleșitoare și debilitantă față de un obiect, loc, situație, sentiment sau animal.”, conform NHS din Maria Britanie. Fobiile pot fi multiple, putem găsi foarte multe enumerate printr-o simplă căutare pe Google. Printre cele mai comune fobii, potrivit csid.ro, avem: claustrofobia( frica de spații închise), acrofobia(frica de înălțimi), misofobia(teama de bacterii sau murdărie), necrofobia(teama de moarte, trupuri neînsuflețite), etc.

Fobiile intervin în desfășurarea normală a vieții și ne afectează la nivel social. Mulți oameni pot abuza de ceilalți pe baza fricilor și fobiilor acestora. În timp, au fost create multe strategii de manipulare a populației ce au la baza frica și aici să nu ne gândim doar la vânzări de produse și servicii pe care de frică (de exemplu că vom fi respinși) cumpărăm acel produs, acele medicamente-minune, etc. Frica combinata cu neștiința și încrederea oarbă în cei aflați la conducere/mass media/politică fac oamenii să fie ușor de influențat și controlat.

Ne hrănim cu frică uitându-ne la știri, ne hrănim cu suferință și durere.Aceste stări ale conștiinței au vibrații extrem de joase și nu duc la altceva decât la schimbarea în rău a stării noastre emoționale și apariția problemelor la nivelul organismului. Nu zic că nu e important să fim la curent cu ce se întâmplă în lume, însă este promovat în mare parte raul din viața tuturor, nimeni nu pune accent pe lucrurile și valorile pozitive, iar când adevărul este spus de un individ, imediat opresc transmisiunea pentru ca altfel le dispare credibilitatea și nu mai rezonează astfel cu valorile promovate pe planurile politice sau din televiziune. Există emisiuni formate numai din subiecte de bârfă, care au transformat oamenii fără prea multe resurse intelectuale în vedere.

Multe dintre acțiunile pe care le-am făcut până în momentul prezent au la baza frica, chiar dacă inițial găsim diferite pretexte și o numim altfel.

De multe ori ni se spune că nu trebuie să ne fie frică, să nu fim vulnerabili, iar noi încercăm să fim puternici și curajoși în toate situațiile. De multe ori pretindem că nu simțim frica. Ne dăm toată silința să păstrăm aceste aparențe. Însă adevărul e că nu trebuie să părem doar curajoși și neînfricați ci, trebuie să acceptăm faptul că avem frici și, uneori, simțim că acestea preiau controlul asupra noastră. Este în regulă să fim sinceri în legătură cu ceea ce ne deranjează în viața noastră pentru că astfel ne dăm seama de adevăratele probleme, nu ne mai ascundem și putem să lucrăm pentru a încerca să le diminuăm din putere. Îndată ce le vom recunoaște, putem lucra pe partea de acceptare și înfrângere a temerilor.

La final, te las cu acest citat al lui Jim Morrison : ,,Dă piept cu cele mai mari frici ale tale. După aceea, ele nu vor mai avea forță, iar tu vei fi liber.”.

Te îmbrățișez cu iubire!

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici.

Inteligența emoțională și influența traumelor din copilărie

,,Copiii sunt educați de comportamentul adultului, nu de cuvintele sale.”

Carl Gustav Jung – medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice.

Copilăria reprezintă o perioadă din viața unui om în care sunt puse primele cărămizi în formarea personalității și inteligenței emoționale ale acestuia. Primii 7 ani de viață ale micuțului sunt foarte importanți deoarece apar multe schimbări la nivel cognitiv și emoțional. Inițial, copilul se naște complet dependent de părinți pentru supraviețuire. Aceștia au rol preponderent în formarea sugarului deoarece încă din prima clipa ei devin modele în formarea viitorului adult.

Pe lângă acest rol pe care îl au părinții, un copil are nevoie de un mediu familial securizant și echilibrat în care să crească și să se dezvolte din punct de vedere emoțional.

De multe ori, ne naștem în familii disfuncționale, în care primează emoțiile negative și comportamente inadmisibile cum ar fi: violența, abuzul (emoțional, verbal, psihic), manipularea, pierderea controlului în fața dependențelor (alcool, droguri, jocuri de noroc), etc. Aceste lucruri duc la apariția traumelor psihice, la care adăugam și evenimentele extrem de puternice cum ar fi pierderea unei persoane foarte importante.

Psihologul și autorul cărții ,,Inteligență Emoțională”, Daniel Goleman, surprinde în cartea sa un exemplu relevant în legătură cu impactul emoțiilor și situațiilor negative din primii ani de viață: ,, O persoană care a învățat din experiențele dureroase ale copilăriei să reacționeze față de o privire mânioasă cu frică intensă și cu ură va repeta această reacție la aceeași dimensiune și la vârsta adultă, atunci când încruntarea în sine nu mai reprezintă o asemenea amenințare”.

Dacă noi nu ne tratăm problemele și rănile noastre emoționale, vom contribui negativ la formarea copiilor noștri.

Impactul traumelor emoționale asupra minții, trupului și sufletului nostru se observă de cele mai multe ori în urma unui impas și se reflectă prin schimbări semnificative asupra stării noastre de sănătate. Aceste dificultăți emoționale ne controlează viața și se transmit energetic generațiilor viitoare prin repetarea de către adulți a tiparelor distructive pentru mintea umană, pe care, în mod neasumat, le lăsă moștenire.

Copiii sunt mici ființe care învață după modul în care le ,,predăm” cum să se descurce în viață și în relațiile pe care le vor stabili ulterior, să comunice eficient, să-și gestioneze emoțiile, ș.a.m.d. . Prin termenul de ,,predare” nu mă refer doar la învățăturile pe care încercăm în mod conștient să le transmitem copiilor, cum ar fi ,,nu este bine să minți/ să furi/ să jignești”, ci prin modul în care noi înșine acționăm, stabilim relații, rezolvăm conflicte, depășim anumite temeri, luptăm contra demonilor noștri interiori deoarece noi suntem principalele lor modele. Putem să ne mințim în continuare că aceștia nu înțeleg ceea ce discutăm și nu sunt afectați de energia răspândită prin intermediul situațiilor dificile. Însă adevărul este că exercită o putere extraordinară atât asupra formării personalității, cât mai ales asupra inteligenței emoționale.

Potrivit UNICEF(Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii), răspunsul la întrebarea de ce este important să cultivăm inteligența emoțională a copiilor este că aceștia ,,vor fi mai bine pregătiți pentru provocările vieții, devenind adulți echilibrați, care vor gestiona rațional și calm situații complicate. 

Un copil inteligent din punct de vedere emoțional este conștient de emoțiile sale și vorbește liber despre ele, recunoscând în același timp emoțiile celor din jur. Acesta știe să își gestioneze emoțiile negative, având comportamente rezonabile chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori și nu abandonează o activitate atunci când aceasta devine dificilă. ”

Cum putem contribui la creșterea inteligenței emoționale ale acestuia?

În primul rând, e nevoie ca noi să ne ocupăm de propriile noastre probleme și traume emoționale pentru a întrerupe acest ciclu negativ care se repetă din generație în generație. Cum putem altfel decât încercând să facem pace cu trecutul, să mergem să discutăm cu un psiholog, să lucrăm la capitolul iertare de sine, să învățăm să ne controlăm furia, să risipim ura din suflet, să lucrăm pe partea de gestionare a stresului.

În al doilea rând, putem desfășura o serie de activități împreună cu copilul pentru a contribui la dezvoltarea armonioasă, cum ar fi înscrierea la un sport prin care să-și armonizeze ulterior emoțiile, încurajarea acestuia să comunice deschis și să-și exprime trăirile interioare să lăsăm judecata deoparte și convingerile noastre limitative, să încercăm să-i înțelegem perspectiva asupra vieții, ș.a.m.d.

În concluzie, e important să avem grijă în legătură cu influența pe care o exercităm asupra micuțului nostru deoarece aceasta îi va contura ulterior viața și modul în care se va raporta la lumea înconjurătoare.

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tai și sa fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Luptă pentru visurile tale!

Acceptarea de sine presupune acceptarea tuturor aspectelor pozitive și negative ale personalității noastre. Este un proces minunat prin care noi validăm faptul că suntem oameni, putem greși, nu suntem perfecți și nici nu ar trebui să corespundem așteptărilor celorlalți.

(La finalul articolului vei gasi și varianta video a acestuia)

Când survine un blocaj în acceptarea altor ființe umane așa cum sunt, conștientizăm că nici noi nu ne acceptăm și negăm în același timp multe aspecte ce țin de natura umană.

Viața noastră este o combinație fascinanta de situații și de lecții bune și rele. Acestea au un rol major în formarea personalității noastre, în conturarea caracterului, alegerea valorilor, fundamentarea credințelor constructive și limitative.

Ne dorim să fim acceptați așa cum suntem, cum ne îmbrăcăm, vorbim, ne comportăm sau simțim. Dorințele și visurile noastre sunt importante pentru noi, dar există oameni ce se îndoiesc de validitatea lor și pun etichete, cum ar fi ,,este irealizabil/imposibil”, ne spun că nu dispunem de resursele necesare și nu le vom deține niciodată, că suntem doar niste visători și nu vom atinge niciodată acel nivel (de venit/profit, etc). De ce suntem descurajați permanent? Oamenii și-au pierdut speranțele pe drumul plin de încercări al vieții. Au fost la rândul lor umiliți, descurajați, nu au pus piciorul în prag pentru ceea ce își doreau cu adevărat. Conduși de toate experiențele negative, descurajează inconștient pe semenii lor cand aceștia demarează aceleași demersuri pentru a ajunge să aibă succes și prosperitate pe toate planurile. Au uitat să lupte pentru visurile lor.Au lăsat frica să-i conducă pe un drum total diferit. Era nevoie de curaj ca să-și înfrângă temerile.

Ne este teamă de ce se va intampla pe viitor. Dacă nu se va întâmpla cum ne vom dori? Cum vom face față dezamăgirilor? Cum ne vor privi ceilalți? Vor simți rușine, dezamăgire? Ne punem atâtea întrebări.

Uneori renunțăm înainte să începem. Spunem: ,,Eh, nu am bani/nimeni nu ma iubește și sprijină/ nu sunt talentat.” ; ,,Nu am timp să învăț ceva complet diferit”. Nu facem nici măcar un pas în față. Blocăm toate drumurile pe calea împlinirii noastre.

Nu ieșim astfel învingători! De cate ori ne vom privi în oglindă, regretăm faptul că nu suntem unde ne-am propus, iar pentru a ajunge acolo e nevoie de curaj, planificare, ambiție și muncă.

Ambiția este focul nostru interior, dorința puternică de a ne realiza obiectivele. Curajul este abilitatea prin care noi ne asumam riscuri, ne expunem la situații incomode pentru binele nostru și/sau al celorlalți. Planificarea e arta de a întocmi strategia în timp pentru reușită. Prin aceasta ne îndeplinim obiectivele: prin ordine.

Cum incepem să ne planificăm viitorul? Prin stabilirea direcțiilor de dezvoltare, a obiectivelor de lungă durată, pe care ulterior le vom împărți în obiective mai mici. Să nu ne speriem când acea țintă pare imposibilă datorită mărimii sale. Putem să o îndeplinim, împărțind-o în sarcini mai mici pe care să le rezolvăm zilnic.

Dacă am tot amânat sau nu am mai găsit timp sa mă ocup de sarcina zilnică ce mai rămâne de făcut? Nu renunța. Fiecare moment contează. O nouă zi, un nou inceput. Trăim momentul prezent continuu, dar noi oamenii am stabilit unități de măsură pentru acesta și, respectiv, pentru măsurarea timpului biologic pe care ființele îl trăiesc pe Pământ.

Nu te da bătut! Luptă cu pasiune pentru tot ce-ți dorești! Nu te mulțumi cu puțin! Nu lăsa flacăra din sufletul tău să se stingă! Nu zic scânteie, ci flacără! Fii putere, fii curaj, fii tu cel adevărat! Te îmbrățișez!

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Stima de sine și respectul reciproc într-o relație de cuplu

Stima de sine poate fi percepută printr-o atitudine pozitivă asupra valorii personale.

Aceasta este o rudă a încrederii, dupa cum afirmă autoarele bestseller-ului ,,Codul Încrederii”, Katty Kay și Claire Shipman. Încrederea și respectul de sine se influențează reciproc, niciuna nu poate exista în lipsa celeilalte.

O stimă de sine sănătoasă se bazează pe realism în privința calităților pe care noi le deținem. Nu realizam o supraevaluare a acestora și nici o diminuare.

Să ne gândim la relațiile de iubire

Cât de mult contează să existe respect reciproc într-un cuplu?

Alături de multe alte componente ce contribuie la o relație frumoasă, stabilă și sigură din punct de vedere emoțional, respectul joacă un rol foarte important. Este cunoscut faptul că, după ce dispare atracția inițială între doi parteneri, ceea ce menține relația în picioare este existența respectului și a bunei înțelegeri dintre cei doi.

Atunci când apelăm la critică, manipulare, șantaj emoțional și orice altă formă de abuz de orice natura, producem foarte multa suferință. Cum putem să ne revanșăm față de persoana iubită după ce conștientizăm că suntem autorii unor astfel de comportamente distructive? O primă abordare ar fi empatizarea, putem începe prin a ne gândi ,, dacă cineva mi-ar fi făcut acel lucru, cum m-aș fi simțit?”. Ulterior, e necesar să-i dovedim partenerului regretul nostru sincer și să acționăm în privința dezvoltării noastre personale, emoționale și relaționale.

Totodată ce ne facem când aflăm că suntem supuși unor astfel de atitudini, acțiuni și comportamente din partea celuilalt? Cum să acționăm când suntem într-o astfel de relație toxica? Rămânând într-o astfel de legătură, suportând aceste abuzuri, ne distrugem sufletul.

Dacă nu dorim să renunțăm la relație și considerăm că merită o a doua șansă, e timpul să mergem la partener și să discutam conștient și asumat cu acesta în legătură cu lucrurile care ne deranjează. Dacă nu observam schimbări pozitive în comportament, e timpul să ne facem bagajul și să plecăm definitiv din viața acestuia. Respectul de sine nu este negociabil. În relația cu noi înșine nu este loc de compromis, minciună și de-o existență plină de regrete.

Trăiește o viață cu iubire, nu permite nimănui să nu te respecte și să aibă comportamente abuzive față de tine. Alege înțelept, prețuiește-te și bucură-te de viață.

Mai jos ai videoclipul postat pe youtube de la acest articol sub formă prescurtată a conținutului!

Dacă ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici !

Nu te mai ascunde!

 

De ce n-ar trebui  să ne pară rău pentru cine suntem?

       Cu totii avem lucruri de care ne este jenă: eșecuri, anumite defecte fizice, familii disfuncționale… Avem diverse complexe. Încercăm să ne ascundem de restul lumii. Încercăm să le arătăm partea mai bună și mai frumoasă a vieții noastre. Evităm să dezvăluim cine suntem sau cum gândim de frică să nu fim stigmatizați, insultați, părăsiți… Ne cerem scuze de prea multe ori. Încercăm tot timpul să părem ceea nu suntem.

Imediat ce ieșim din parametrii actuali ai ,,normalului” (definit de societate) suntem criticați peste măsură. Fie că ești bărbat, fie că ești femeie, trebuie să ,,respecți” anumite reguli sociale, nescrise, impuse din vremuri demult apuse, chiar daca acestea nu au nimic de-a face cu dezvoltarea personalității noastre și cu propria fericire. Aceste norme sunt realizate astfel încât să nu inducă nimic altceva decât ideea de normalitate și conformism. Să ne asemănăm cu ceilalți membri ai  grupului din care facem parte, să nu ieșim în evidență prin ceva anume și să renunțăm la autenticitate, la exprimarea sinelui adevărat.

Potrivit acestor reguli, nu ne mai rămâne altceva de făcut  decât să ne conformăm, chiar dacă  vom avea parte de suferință și nu vom fi niciodată de acord cu anumite situații sau relații.

Merită să reprimăm dorințele personale pentru părerea sociala? NU, niciodată. Cum crezi că vei fi fericit dacă acționezi doar după principiul ,,ce va spune lumea”? Lași suferința să-ți inunde viața, te lași ghidat de părerile celorlalți sau lupți ca să trăiești o viață fericită și împlinită, ghidată după propriile tale valori, principii și visuri?

    De ce trebuie să căutăm validare de la ceilalți și să ignorăm ce ne șoptește inima să facem? De ce să ne fie rușine că nu suntem ca restul? Facem atât de multe lucruri ca să fim acceptați, să ne simțim iubiți și prețuiți. Întrebarea mea este că poate vei primi acceptare, dar tu vei accepta vreodată faptul că ți-ai trădat sufletul în încercarea de a-i face pe ceilalți fericiți?

   Continuăm să trăim cu regret dacă ne ghidăm după ce spun ceilalți. Înainte să acționezi în conformitate cu ce spune lumea, ar trebui să îți pui câteva întrebări foarte importante: ,,Acest om are sau a avut aceleași visuri/valori/principii de viață asemenea mie?’’, ,, Este un model bun de urmat’’? , ,,Este expert în domeniu sau doar își spune părerea și nimic altceva?’’. Indiferent de răspunsurile la aceste întrebări, ține minte că fericirea ta este numai responsabilitatea ta. Viața este atât de scurtă! Merită să trăim înconjurați de ură, frustrare, regret,  să fim în relații cu oameni toxici și  să disprețuim ceea ce facem în fiecare zi? Totul are un preț, după cum știm că plătim cu timp și energie tot ceea ce facem. Dacă vrei să vezi un film care se concentrează pe această idee, îți recomand filmul ,,In Time’’(2011), în care joacă actorul Justin Timberlake.

Atunci când ne concentrăm pe ceea ce nu vrem, ajungem în punctul în care resimțim foarte multă suferință, stres, durere. Toate acestea, în timp, dăunează enorm sănătății noastre (atât psihice, cât mai ales fizice). Emoțiile ne conduc viața, emoțiile ne conferă  stări plăcute (fericire, recunoștință, iubire) și stări neplăcute (frică, ură, furie). Stările mai puțin bune ne distrug organismul. Apar diverse afecțiuni, unele minore, iar altele majore. Totul din cauza faptului că ne stresăm prea mult, nu ne ascultam sufletul când ne spune să ne relaxam / să plecăm din anumite situații/să facem ceea ce iubim, etc. Cât timp vei continua să te distrugi? Cât timp vei permite să nu îți ghidezi viața după propriile tale principii și reguli? La finalul existenței tale vei fi plin de regrete sau plin de amintiri minunate și recunoscător pentru viața pe care ai avut-o?

Așa că lasă-i pe ceilalți să comenteze, dar tu ocupa-te de propria ta bunăstare emoțională, psihică și fizică.  Fii tu însuți cu bune și cu rele. Nu-i lăsa să-ți conducă viața. Sunt deciziile tale. Este destinul tău. Cine dorește să comenteze, nu are decât. Mereu se vor găsi oameni frustrați, care au primit un tratament asemănător din partea apropiaților și simt nevoia să impună și celorlalți oameni aceleași reguli. Așa că ia-ți inima în dinți și fă ceea ce îți place, lasă haterii ( persoane pline de ură/critică față de orice) să vorbească, să te invidieze pentru că dai dovada de curaj, nu te mai ascunzi, ești tu cel adevărat. Autentic! Puternic! Gata să treacă la acțiune.

Fii tu! Fă ceea ce iubești, arată lumii cine ești. Nu te casatori pentru că ai 33 de ani și lumea îți impune. Nu face un copil pentru că trece vremea și așa au toți oamenii pe care-i cunoști dacă nu îți dorești. Dacă nu vrei să rămâi la acea facultate, pleacă. Nu sta la un job în care ai prefera să mori sau să fii concediat, doar ca să nu mai vii a doua zi în același loc. Pleacă! Fii devotat ție și iubește-te, acceptă-te, lasă personalitatea ta autentica să iasă la iveală. Te îmbrățișez!