Reprezentativ

Cum să facem față schimbărilor din viața noastră?

Schimbarea sentimentelor este o schimbare de destin.

– Neville Goddard

Schimbarea este singurul lucru constant din viata noastra. Oricat de mult am incerca sa pastram lucrurile si relatiile asa cum sunt acum( mai ales daca ne bucuram de armonie sau multumire sufleteasca), cel mai probabil vor aparea schimbari in decursul lucrurilor.

De cate ori nu ne-am intrebat cum de este posibil ca un om drag noua sau cunostinta sa se schimbe atat de mult intr-un timp atat de scurt? Ne intrebam daca noi chiar il cunoastem cu adevarat pe acesta sau dorintele sale interioare.

Fiecare dintre noi parcurge lectiile vietii, ascede catre diferite etape ale evolutiei ce necesita un alt set de comportamente, o noua abordare asupra existentei, mai multa intelepciune si noi provocari. Iar aceste etape aduc cu sine schimbarea.

Schimbarea presupune de cele mai multe ori modificarea factorilor externi care ne influenteaza, in prima faza, si a mediului exterior. Putem sa ne gandim la schimbarea de domiciliu, de exemplu. Mergem in alt oras sau intr-o diferita zona a orasului actual, unde avem o alta casa, intalnim oameni noi, etc.

Va trebui sa ne adaptam si emotional tuturor noutatilor. Sa le acceptam, sa le integram la nivelul personalitatii noastre deoarece ele fac parte din prezentul nostru si foarte probabil din viitorul nostru. Daca ramanem fixati pe trecut si ceea ce s-a petrecut acolo( locurile cunoscute, persoanele ce au plecat din viata noastra) nu vom avea prea multe de castigat. Se spune ca viata merge inainte, nu inapoi, asa cum este totodata responsabilitatea noastra este de a merge mai departe, sa pasim catre viitor, iar energia noastra trebuie canalizata in acea directie.

Schimbarea de multe ori nu este o alegere personala. Ea survine in urma unor evenimente, uneori neprevazute, cum ar fi: pierderea locului de munca, despartirea/divortul sau, din pacate, pierderea pentru totdeauna a unei persoane foarte dragi, mutarea familiei noastre din motive financiare in alt mediu, etc.

Ca sa ne putem adapta schimbarilor neprevazute e nevoie de timp si curaj de a merge mai departe.

Ceea ce pare de multe ori tragic ne invata lectii importante ce ne ajuta sa ne dezvoltam spiritual si personal. Nu dorim acele lucruri sa se intample, insa nu putem ceda in fata suferintei, depresiei, ci trebuie sa luptam si sa speram la zile mai bune, oameni frumosi in vietile noastre. Poate nu e totul roz acum si nici nu a fost totul bine in trecutul nostru, insa nu reprezinta sentinta noastra pe viata. Ne putem inalta, putem evolua atata timp cat ne putem adapta schimbarilor atat pozitive, cat si negative!

Cum percepem schimbarile tine doar de atitudinea noastra mentala!

Sa alegem constient si asumat sa schimbam aspectele negative din viata noastra sau sa pornim in cautarea de noi oportunitati- o varianta frumoasa de a ne schimba destinul, conditia, dovezi ale curajului, dorintei de a avea un trai mai bun si un suflet mai impacat… Insa uneori suntem fortati de boala sau de un alt aspect negativ ce intervine in existenta noastra pentru a realiza o schimbare pozitiva.

Nu alegem de multe ori sa renuntam la ceea ce ne face rau, fie dependente, fie mici placeri, continuam cu ele deoarece ne ofera placere, iar schimbarea de multe ori ar fi prea greu de realizat dupa parerea celor mai multi oameni( greu sa rezistam tentatiei, sa nu ne intoarcem la obiceiurile nocive), insa nimic nu este imposibil daca avem suficienta motivatie si ambitie.

Multi ne schimbam deoarece apare suferinta in viata noastra si dorim sa o depasim, ea ne forteaza sa adoptam alte ideologii de viata, principii, sa luam initiativa. Mai putini oameni se schimba avand la baza o dorinta puternica de a obtine anumite rezultate, ma refer aici la asumarea completa a procesului de schimbare si imbunatatire a conditiilor de viata, a personalitatii, etc.

Schimbarea uneori poate sa para negativa, insa ea ne aduce lectii puternice de viata, contribuind astfel la cresterea nivelului vibrational la care se afla constiinta noastra.

La final, nu va pot spune altceva decat sa fiti curajosi, deschisi la noi oportunitati, sa nu lasati frica sa va influenteze deciziile pe care doriti cu adevarat sa le adoptati!

Reprezentativ

Cum ne influențează criticile modul în care ne trăim viața

Relatiile din trecutul nostru ne-au influentat puternic sa luam anumite decizii ale caror consecinte le suportam astazi.

Fiecare eveniment sau fiinta are o anumita putere asupra noastra, un fel de energie care pare sa ne influenteze mai mult/ mai putin comportamentul si actiunile noastre ulterioare. Aceasta uneori este doar rezultatul atentiei pe care o acordam persoanei/evenimentului respectiv in mintea noastra.

Credem ca tuturor le pasa de noi si fiecare actiune ne este judecata dupa standarde destul de ridicate si exagerate totodata, insa, adevarul e ca, daca nu suntem foarte celebri incat sa ne cunoasca foarte multi oameni sau nu conducem o companie de top, nu sunt multi care se gandesc la noi ( mai ales cu rautate, invidie, etc) deoarece nu iesim in fata, nu ne cunoaste nimeni personalitatea, mai putin actiunile.

Uneori suntem prinsi in capcana criticilor persoanelor apropiate( a familiei, de exemplu). Ne concentram de multe ori sa le satisfacem dorintele celorlalti, sa ne facem placuti tuturor oamenilor pe care ii intalnim, fara sa exprimam cu adevarat ceea ce ne dorim in relatiile cu acestia de frica ca am putea fi respinsi, abandonati, criticati si urati din suflet.

Suntem persoane de mai multe feluri, unii am invatat cum sa ne adaptam criticilor celorlalti, altii suferim enorm la auzul acestora, sensibilitatea fiind la un nivel mai ridicat.

Emotiile ne coplesc si ne transforma vietile, uneori dorim doar sa-i multumim pe ceilalti astfel incat sa nu existe motiv sa se planga de felul nostru de a fi, sa se simta mandri ca ne au in viata lor, insa pana la urma cat conteaza mandria parintelui/prietenului/ vecinului/etc, daca ceea ce ai realizat nu simti ca te reprezinta si nu iti place? Simti ca nu te bucura acel lucru, iar golul din interior devine din ce in ce mai mare?

Ajungem in diferite ipostaze: sa incercam sa ne integram in tribul nostru, sa ne uniformizam dorintele si visurile, de multe ori in mod inconstient, iar alteori, tot inconstient, alegem sa facem exact opusul. La situatie din urma, as putea adauga ca sunt multe variante pentru care nu dorim sa ne conformam, cum ar fi ne dam seama ca nu dorim aceleasi lucruri ca persoana care ne critica, nu ne accepta sau nu dorim sa fim ca ea, sa-i urmam traseul in viata pentru ca nu simtim ca persoana aceea este un exemplu bun pentru noi, iar inconstient refuzam sa realizam pana si acele sarcini care ar fi in folosul nostru doar pentru ca persoana respectiva ne compara cu ea din trecut si ea indeplinea acele sarcini cum ar spune cu o anumita dibacie si perseverenta.

Multi cred ca prin critica vor reusi sa schimbe un om in bine, dar adevarul e ca nu multi se schimba in bine, ci se intampla opusul, interiorizam emotiile, le refulam de multe ori. Ne simtim umiliti, anxiosi, nu simtim iubire, chiar daca scopul criticii e de a deveni noi poate mai buni, dar mai buni pentru noi insine sau pentru ceilalti, pentru acea persoana care te critica?

Intelegem cand munca noastra nu este apreciata, insa este o mare diferenta intre a critica felul in care cineva munceste sau roadele muncii sale si a critica persoana cu tot ce reprezinta ea.

Probabil ati avut profesori/ parinti/ bunici/ frati care in loc sa exprime o parere profesionista, despre ceea ce nu a fost bine si sa puna mai mult accent pe ceea ce a fost bine realizat, si-au concentrat atentia pe lucrurile rele si doar atat, iar jignirile au fost aruncate mai mult asupra persoanei in sine decat a muncii, iar de multe s-a ajuns la o generalizare a tuturor eforturilor, incercarilor bune sau mai putin bune de pana atunci. ,, Cum ai luat 4 la examen? Numai cu ochii in telefon stai, iti pierzi timpul, o sa ajungi un om de nimic pentru ca nu stii sa faci nimic, ai repetat aceeasi greseala ca acum un an, nu se va alege nimic de tine, iar mie imi este foarte rusine pentru ca restul mamelor au copii harnici, care stiu de toate sa faca si iau note mari, iar tu te-ai ales printre cei mai prosti”.

Comparatiile intre copii sunt unul dintre cele mai nesabuite lucruri pe care un parinte le poate face, fie ca vorbim despre comparatia intre frati si surori sau cu ceilalti copii de varste asemanatoare.

In primul rand, copilul va ramane afectat de foarte multe ori la auzul acestei dezamagiri, critici, uneori poate fi abuzat fizic pentru rezultatele nesatisfacatoare. Care este scopul unui asemenea comportament plin de dispret fata de cel mic? Parintii nu ofera astfel un model sanatos relational, ci exact opusul. Daca nu poti face diferenta intre actiunile copilului si copil, intre rezultatele lui si acesta, atunci cum crezi ca poti creste un adult responsabil si stabil emotional avand in vedere ca micutul traieste intr-un mediu incarcat de sentimente de neadecvare, neacceptare, cearta? Cum va ajunge el?

Va repeta acelasi tipar in viitor cu copii sai? E posibil.

Va dori sa fuga de acasa? Foarte probabil.

Va crede ca nu il iubiti daca nu dobandeste o anumita performanta? La fel de probabil.

Cum va deveni ulterior? Anxios? Motivat sa va bucure cu orice pret? Depresiv?

Cum il va afecta tot ce se intampla acum, toata critica pe viitor? Il va intari sau la fiecare critica cat de micuta va fi, va dori doar sa fuga din acel loc simtindu-i pe ceilalti ca pe o amenintare sau ramand in relatii toxice pentru ca se gandeste asta e iubirea pe care am observat-o intre parintii mei si intre mine si mama/matusa/ tatal/ bunicul( etc)?

E bine sa explicam copilului unde a gresit si cum ar fi trebuit sa faca acel lucru, insa nu sa-l demoralizam, sa-l punem cu fata la perete si sa abuzam fizic de el, sa-l jignim. Eforturile trebuie sprijinite si incurajate. Ori de cate ori greseste, trebuie sa dam dovada de compasiune, nu de tiranie. Ulteori sa nu avem de a face cu sentimentele acestuia de ura fata de noi, de dispret. Sa fie tentat sa fuga de acasa, sa aiba ganduri suicidale sau sa-si doreasca sa se mute la capatul planetei ca sa rupa legatura cu noi pentru totdeauna. Pentru ca atunci, este vina noastra, de foarte multe ori pentru ca nu ne-am educat cum sa crestem sanatos emotional un copil.

Reprezentativ

Scrisoare către inima mea

Draga mea inima, de multe incercata, astazi vreau sa-mi cer iertare. De multe ori am actionat impotriva dorintelor tale. Am urmat cu ambitie idealuri false crezand ca astfel imi voi gasi fericirea.

Mereu imi sopteai si ma indrumai sa-mi urmez chemarea. Emotiile mele de fericire autentica nu erau nici pe departe false, ele nu ma minteau, insa eu am ales sa prezint mintii mele un discurs impotriva sufletului meu, un discurs convingator cu argumente logice bazate, acum imi dau seama, pe credintele celorlalti oameni despre viata, fericire si implinire sufleteasca. Fiecare om te indruma intr-o directie total diferita, vorbeste si el tot cu inima ranita, ascultand inca in fundal de minciunile spuse de mintea mult prea ingrijorata si concentrata pe obiective atat de superficiale.

Am sperat ca voi reusi langa oameni si in locuri atat de diferite de natura mea interioara, oameni cu obiective si visuri opuse mie si personalitatii mele. Am sperat ca fericirea inseamna succes, sa ai bani, insa ce relevanta au cand nu faci ceea ce iubesti? Am crezut ca fericirea mea depinde de validarea celorlalti, validarea a ceea ce aleg sa fiu ca fiinta umana, a ceea ce fac, cum arat. Mereu tinand cont de parerile celorlalti nu ne vom gasi echilibrul interior. Unii ne lauda, incurajeaza, altii ne critica fara masura. Bucurie mare cand suntem laudati, suparare imensa cand suntem criticati.

Draga inima, imi pare rau ca mereu reactionez negativ cand sunt criticata si te pun pe tine in pericol, te distrug de la atatea ganduri negative si situatii stresante, daca iti urmam chemarea, calea pe care ma tot sfatuiai sa o aleg, stiu eu mai bine ca ai fi inflorit si am fi depasit impreuna altfel provocarile….

Te invinovatesc de multe ori ca te implici prea mult, ca iti pasa si de cea mai nesemnificativa intamplare. Nu inteleg uneori cat de greu este sa treci peste suferinta si imi justific mereu raspunsul cu melacolia.

Imi pare rau ca am ales sa ma impotrivesc tie, am ales sa raman in situatii distructive si sa ,,trag” de relatii, joburi, crezand ca voi reusi sa reaprind scanteia sau sa imi distrug tot setul de convingeri personale, facand lucrurile care speram eu ca o sa ma maturizeze, insa doar am plecat cu mai multe rani si cu sufletul pulbere si crezand ca nu mai exista speranta sa fiu fericita.

Imi pare rau ca am crezut atat de mult ca visurile mele de cand eram copil, acele idealuri se vor adeveri si m-am incapatanat sa accept doar acele lucruri, socotind ca orice altceva nu imi poate aduce niciun gram de bucurie, insa tu inima ai vazut cat de mult am progresat chiar daca de multe ori simteam ca traim cuprinse de angoasa existentiala. Copilul interior azi ar fi mandru de mine si daca stiam ca doar urmand instructiunile tale si doar pregatindu-ma si luandu-mi angajamentul ca voi fi fericita si imi voi urma visurile, o faceam mult mai devreme. Renuntam la ceea ce nu imi mai servea si te urmam pe tine pentru ca mereu m-ai ghidat spre fericire, dar mereu am fost prea incapatanata sa te ascult!

Te iubesc pentru tot efortul pe care il faci, pentru tot ajutorul pe care mi-l oferi sa trec peste probleme si ca imi luminezi calea! Esti alaturi de mine si imi pare rau ca m-am impotrivit luminii tale!

Reprezentativ

Iubirea din viețile noastre

Iubirea, forta divina a Universului…

Cum ar fi vietile noastre in absenta ei?

Cata pustietate in sufletele oamenilor, singuratate si gol in trupurile noastre firave, muritoare!

Iubirea inseamna suferinta? Clar nu deoarece nu mai este iubire,ci este un dezechilibru energetic, vibrational in sufletele noastre si in interiorul corpului nostru.

Iubirea este dedicare, responsabilitate fata de un lucru sau de o fiinta de care noi ne-am atasat si libertatea pe care o oferim acestora sa ramana alaturi, fara conditionari.

Cum putem avea parte de mai multa iubire in vietile noastre?

  1. Facand ceea ce ne place
  2. Respectand oamenii
  3. Oferind imbratisari
  4. Ajutand
  5. Apreciind persoanele dragi

Sunt foarte putine exemple pe care le-am oferit mai sus, insa o adevarata mina de aur daca le punem in aplicare.

Cand oferim, primim iubire de la Univers. Iar daca acel proiect/ om nu raspunde decat prin durere si agresivitate iubirii din noi, e timpul sa ne reinvestim iubirea in altceva ce rezoneaza cu spiritul nostru.

Iubirea cladeste relatii, uneste oamenii care se lupta pentru implinirea unui scop suprem. Iubirea este un ingredient indispensabil în viețile noastre, atat personale, cat si profesionale.

Munca, in schimb, inseamna de multe ori pentru ceilalti o corvoada, o obligatie, insa pasiunea, nascuta din iubire ne transforma modul in care percepem aceasta obligatie.

Investim iubire in oamenii dragi, in lucrurile si proiectele noastre.Din iubire si pentru iubire incercam sa realizam ceea ce ne propunem. Din iubire pentru oameni si familie. Din iubire pentru viata, pentru sinele nostru si din iubire pentru provocarile pe care le depasim cu curaj si forta interioara!

Hai sa ne iubim mai mult pe noi insine si pe ceilalti!

Reprezentativ

Emoțiile – Admiterea la facultate și viața de student

Admiterea la facultate, o perioada incarcata emotional pentru majoritatea viitorilor studenti, plina de indoieli si sperante, confuzii, nerabdare si nehotarare.

Intr-un timp foarte scurt dupa ce trecem de asa-zisul ,,examen al maturitatii”(Bacalaureatul), suntem surprinsi in ipostaza de a ne decide viitorul, ce meserie dorim sa avem in viata. Avand majoritatea un rezultat imbucurator la acest examen,ne gandim sa ne inscriem la o facultate. Ne gandim la cat de colorata si fascinanta trebuie sa fie studentia, plina de oameni amuzanti si de incredere, de calatorii si de petreceri faine. Ne gandim cu speranta ca ne vom indragosti de ceea ce studiem si ulterior vom avea o cariera, vom fi in deplina ascensiune.

Suntem totusi atat de visatori si de naivi, atat de putine lucruri stim despre noi insine si ceea ce ne incanta cu adevarat sufletul, negam adevarata noastra natura din varii motive( fie parintii sau familia extinsa isi doresc ca noi sa urmam un anume drum, fie alegem sa ne sabotam sansele pentru ceea ce ne place cu adevarat, feedback negativ din partea apropiatilor de tipul ,,nu se cauta/ ce o sa faci cu acea meserie/ de unde sa ai tu clienti, etc”).

Ulterior ne dam seama ca acea facultate/specializare nu se potriveste cu ceea ce ne dorim in adancul sufletului, ne dam seama ca nu este chemarea noastra. Multe dintre iluziile pe care ni le faceam inainte au fost spulberate.

Viata de student are atat avantaje, cat si dezavantaje. Pentru oricare dintre noi sunt importante relatiile pe care le construim in acest mediu. Sa avem o persoana sau un grup cu care putem comunica cu incredere, in mod deschis. Este greu de trait intr-o comunitate in care ne simtim izolati, nimeni nu comunica cu noi, ne simtim neacceptati, sunt neintelesi, s.a.m.d….

Cand nu ai prea multi prieteni sa-ti fie alaturi, nu te impaci cu familia si nu esti unde iti doresti la facultate si mai ai tot alte probleme personale, incep sa apara multe emotii negative, frustrari, stari de neliniste, anxietate. Nu e totul doar pe plan psihic, ci apar simptome reale, iar organismul cedeaza treptat, anxietatea primeaza, apar episoade depresive, iar tot ce iti doresti este sa dispari, poate intr-o alta dimensiune, alta tara sau mai rau.

Sunt si oameni ce reusesc cu succes sa fie optimisti, sa se distreze, sa nu fie atat de afectati emotional sau care se afunda fericiti in capcanele oferite de substante diverse ce creeaza dependenta.

Tot ce am scris mai sus redau din experienta persoana, din ceea ce am vazut, am analizat si am trait in trei ani de facultate, in care am crezut ca ma indrept in directia buna. Trei ani in care m-am sabotat si mi-am dorit de foarte multe ori sa renunt la facultate. Daca as gasi un singur cuvant care sa exprime cum a fost aceasta perioada, as spune sincer ,,anxietate”. Adormeam cu ea, ma trezeam cu ea, in mare parte din timp. Mergeam la ore si incepeam sa ma urasc.

Am trecut prin doua etape as putea zice. Prima definita de specializarea pe care am ales-o intaia oara pe lista de preferinte. Alegerea a fost motivata de credinta ca nu sunt suficient de buna pentru a studia ceva mai complicat, iar al doilea motiv a fost un fel de sabotaj personal, m-am pedepsit pentru rezultatele slabe de la bacalaureat, in special de la ultima proba, cand la aflarea baremului am avut o cearta puternica cu una dintre cele mai puternice persoane din viata mea, iar invinovatirea pe care am resimtit-o a ajuns la cote foarte inalte.

La prima specializare eram inconjurata de prieteni si oameni foarte faini, insa ideea de a urma 3 ani din viata ceva ce nu ma atragea cu absolut nimic si de a obtine o diploma spre acel domeniu nu parea stralucita. Ce rost au banii daca ceea ce faci te dezgusta, te face sa te urasti pe tine insuti, iti pastreaza sufletul condamnat la suferinta infinita, viata devenindu-ti anosta, neimportanta…

M-am transferat in al doilea an la o alta specializare, unde din pacate nu am mai reusit sa leg prietenii asa frumoase cu ceilalti, poate din cauza consideratiei personale ca aceste persoane imi sunt superioare prin capacitatea cognitiva si abilitatile analitice si a firii mele introvertite, melancolice, timide…

Totul era incarcat de pragmatism, logica, analiza, matematica. Si eu analizam insa doar din perspectiva psihologica. Imi amintesc la o ora de analiza sistemelor informatice, fiind in prima banca, profesorul observa fata mea nelamurita cand analizam ceea ce era proiectat pe tabla inteligenta. Insa el nu intelegea ce inseamna cu adevarat expresia fetei mele. Ma uitam la tabla, era o lectie despre dependentele intr-un sistem informatic sau ceva asemanator, mintea mea explora dependentele umane, de la droguri la comportamente, numai psihologie aveam in cap.

Nimic altceva nu imi doream sa fac decat sa stau si sa citesc psihologie, mai veneam uneori cu o carte la facultate pe care credeam eu ca in pauzele acelea atat de scurte am timp sa citesc . Citeam in sesiune, in weekend-uri, iar profesorii ne indrumau pe langa orele grele de programare de la facultate sa exersam in weekend, dar fara pasiune cine face ceea ce uraste tocmai in acele zile libere, binecuvantate?

Din liceu a aparut aceasta pasiune, insa multi te descurajeaza sa urmezi ceea ce iti place, se intreaba daca o sa faci fata, daca vei gasi un job in domeniu, conceptiile sunt total gresit interpretate pentru ca lumea nu este informata si nici ca nu isi doreste de multe ori sa fie la curent cu ce se intampla in prezent ( mai putin cand vine vorba de barfa si stiri negative, nenorociri).

Este dificil sa ne vindem sufletul, sa ne risipim energia facand ceva ce nu rezoneaza cu personalitatea noastra. Am regretat ca nu am avut curajul sa renunt, sa plec sa fac ceea ce iubesc, ma gandeam la toti oamenii ce au renuntat si unii au ajuns foarte bine, insa unii au ajuns in situatii si mai neplacute, iar dupa poate ca au regretat ca nu au avut o cariera, sa termine facultatea, sa aiba parte de oportunitati mai bune de la viata. Insa am ramas captiva in starile pe care mi le provocam singura, din cauza gandirii excesive, traiam in anxietate, uneori avand episoade depresive, frustrare, incepeam sa mai lipsesc de la ore pentru a fi eu cu mine insami. Stresul uneori nu ma lasa sa dorm, aveam cosmaruri, stari de ameteala si altele. Pentru ce a fost totul util? Pentru mandria ca am facut o facultate in care ma simteam epuizata psihic si fizic aproape in fiecare zi ?

Daca m-as intoarce in timp, probabil mi-as fi zis ,,du-te unde iti place cel mai tare si unde te vezi locuind. Lasa ambitia de a fi si de castiga bani facand ceea ce nu te reprezinta pe tine ca fiinta umana”. Ai grija de tine, doar o viata ai, nu pierde ani pretiosi facand ceea ce nu iti place si crezand ca asta va fi cheia pentru succesul ulterior in viata!

Ai grija de tine si de sufletul tau!

Reprezentativ

Magia recunoștinței

Recunoștința este o stare de fericire interioară, în care sufletul nostru simte mulțumire față de anumite aspecte pozitive întâlnite pe drumul existenței umane.

Recunoștința presupune manifestarea unei emoții sincere de mulțumire față de ceea ce ne-a dăruit viața, față de Dumnezeu( Univers), de oamenii care sunt alături de noi în această călătorie a sufletului pe Pământ, față de toate momentele în care omul a reușit să treacă peste dificultăți, provocări, peste durere și traumă.

Puterea recunoștinței este cunoscută din cele mai vechi timpuri, de când oamenii ofereau ofrande în semn de mulțumire față de zei și poate din timpuri și mai străvechi de atât.

Această stare de gratitudine aduce un impact pozitiv în viețile noastre având in vedere foarte multe aspecte. Atunci când simțim recunoștință, indiferent de cauză, atragem energii puternice, pozitive de la Univers. În interiorul organismului nostru sunt secretați anumiți hormoni cum ar fi serotonina, după cum o știm cu toții drept ,,hormonul fericirii”, iar stresul se reduce considerabil. Devenim totodată mai îngăduitori, mai calmi, ne aflăm în armonie cu Universul și Creația, luăm decizii înțelepte, stimulați totodată de valul de energie divină, armonioasă apărut ca urmare a ivirii gratitudinii.

În acele momente oneste de mulțumire pentru tot ceea ce există și ne bucură sufletele, reușim să ne schimbam atitudinea și perspectiva asupra a tot ceea ce ne înconjoară, asupra oamenilor ce fac parte din viața noastră, sentimentele noastre față de umanitate și față de activitățile cotidiene.

De multe ori auzim tot felul de oameni care își exprimă recunoștința față de ceea ce au experimentat, dețin, față de familiile lor. Diferența dintre a spune că suntem recunoscători și a fi cu adevărat constă în emoția reală manifestată la nivel subconștient. Dacă noi doar afirmăm acest lucru, însă nu credem cu adevărat, mai putem spune că noi chiar suntem mulțumiți de ceea ce avem, că suntem recunoscători?

Oamenii au simțit nevoia să dedice o zi sărbătoririi gratitudinii. (21 septembrie) Măcar în această zi să le spunem sufletelor dragi cât suntem de recunoscători pentru faptul că sunt o parte importantă din viața noastră, că-i prețuim deoarece putem împărtăși cu ei atât de multă iubire, sprijin, încredere.

Sunt multe căi prin care putem vedea existenta noastră ca pe o binecuvântare.

De multe ori nu apreciem ce avem, supraestimam impactul lucrurilor care nu se desfășoară exact după planurile pe care ni le facem, acele momente în care viața ne ia prin surprindere și cerem cu durere Universului să se facă dreptate, spunem că nu este corect ceea ce se întâmplă, iar uneori o facem pentru lucruri cu adevărat nesemnificative.

Cum putem să apreciem ce avem deja în fața noastră?

Sunt multe răspunsuri: Iubirea, acele momente de contemplare a naturii atunci când ieșim la o plimbare, când ne delectăm cu peisaje parcă desprinse din Eden, atunci când putem asigura viitorul familiei noastre, diminuarea grijilor.

Putem fi recunoscători că avem cu ce să ne hrănim, unde să dormim, un acoperiș deasupra capului care să ne protejeze și să ne adăpostească, suntem sănătoși, în viață, putem merge, vorbi, vedea, auzi, simți. Ne putem exprima dragostea, compasiunea. Putem face alegeri.

Cum exersam recunostinta?

Sunt multe exerciții, iar unul care m-a ajutat pe mine atunci când simțeam că mi se cuvine totul, uitam să apreciez faptul că trăiesc și sunt sănătoasă, am alături de mine oameni minunați care mă susțin este cel realizat prin scris. În fiecare seara înainte de a ne pregăti de somn, putem face o lista cu câteva lucruri de care suntem recunoscători că s-au întâmplat în ziua respectivă sau pe care le avem în viața noastră. Fie ele lucruri, evenimente, oameni, etc.

Tu pentru ce ești recunoscător azi?

Te îmbrățișez cu recunoștință și iubire!

Reprezentativ

Temperament – Introvertit sau Extrovertit?

În opera sa, ,,Tipurile psihologice”, psihologul Carl Gustav Jung ne expune lumea ca fiind dotată cu două moduri diferite de a percepe realitatea din jur.

,,Un mod de a percepe este procesul familiar al senzației, prin care devenim conștienți de lucruri, direct prin cele cinci simțuri de care dispunem. Celălalt este procesul intuiției, care este percepția indirectă, pe calea inconștientului, încorporând idei sau asociații pe care inconștientul le leagă de percepțiile ce vin dinafară. Aceste contribuții inconștiente merg de la simpla „presimțire” masculină sau „intuiție feminină” până la exemplele de vârf ale artei creative sau ale descoperirilor științifice”, potrivit cărții ,,Oameni și vocații”( de Isabel Briggs Myers împreună cu fiul său, Peter B. Myers, care și-a dedicat cariera dezvoltării teoriei tipurilor psihologice ale lui Jung, în sprijinul aplicabilității asupra oamenilor sub forma a ceea ce urma să reprezinte ulterior testul MBTI sau cum îl mai știm cu toții drept ,,testul celor 16 personalități”.

Acest test vizează cele 4 preferințe conform cărora oamenii își folosesc percepția și judecata.

În articolul din această săptămână discutăm despre orientarea oamenilor către cele două lumi: interioară și exterioară.

Cu toții probabil am auzit acești termeni de ,,introvertit” sau ,,extrovertit” și ne-am gândit prima dată ,,oare eu din ce categorie fac parte?”.

Cine sunt introvertiții? Persoane care își ghidează atenția către lumea lor interioară, către sine, sunt interesate mai degrabă de idei, concepte decât de oameni și de obiecte. Acestea își încarcă ,,bateriile interioare”( își recapătă energia) prin activități de preferință solitare, pe când activitățile ce presupun un număr mare de indivizi, aglomerațiile îi indispun și le reduc treptat puterile.

Aceștia sunt de fel idealiști și trăiesc cu mult mai multă intensitatea în interiorul minții lor decât în realitatea fizică.

Extrovertiții, în schimb, își încarcă ,,bateriile” prin socializare, ieșiri, comunicare, iubesc să fie înconjurați de oameni și de multe ori să fie in centrul atenției. Ei sunt mult mai deschiși către a ieși în față, a iniția diverse acțiuni pe care introvertiții le consideră riscante sau ce presupun un consum mult prea mare de energie.

Aceste orientări se ramifică ulterior în definirea celor patru temperamente. Acestea sunt: sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic. Primele două sunt orientate către lumea exterioară, iar ultimele două către lumea interioară.

Câteva dintre caracteristicile fiecăruia:

Sangvinicii – persoane sociabile, deschise, cu calități de lider, optimiste, vesele.

Colericii – impulsivi, energici, optimiști, deschiși schimbării, tenaci.

Flegmaticii – calmi, controlați, gânditori, grijulii, pasivi.

Melancolicii – liniștiți, rezervați, nu sunt foarte sociabili, anxioși, pesimiști.

Un test de temperament pe care îl recomand îl găsiți aici:

https://openpsychometrics.org/tests/O4TS/

Fiecare om nu prezintă influențe doar dintr-un singur temperament, ci este influențat de către fiecare într-o anumită măsură. Nimeni nu este 100% reprezentat doar de o singură categorie.

Fiecare temperament are atât puncte forte, cât și slabe. Important este să ne axăm pe cele bune și să încercăm să echilibrăm discrepanțele.

Acestea sunt tipologii, iar noi nu trebuie să privim doar din perspectiva acelui tipar deoarece în calitate de oameni suntem capabili să realizam schimbări pozitive în viața noastră, ne putem autoeduca în mod continuu, nu să lăsam totul în mâinile destinului și evenimentelor care vor avea loc.

Ne putem tempera furia, reduce timiditatea, putem să ne dezvoltam astfel încât sa putem deveni mai activi pe plan social și sa încercăm să avem gânduri pozitive, nu pline de frică, autocritică și anxietate.

Te îmbrățișez cu lumină și iubire!

Dacă ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Reprezentativ

Visul unei relații perfecte

Am creionat în subconștient  imaginea partenerului ideal dintotdeauna. Am visat încă de când eram copii la o viață trăită cu o persoană cu multe calități și puține defecte. Ne închipuiam  tot felul de împrejurări, situații care să valideze ideea unei relații armonioase, fericite cu un om care este alături de noi  atât in momentele fericite, cât și în cele mai puțin plăcute. Ne refugiam în aceste visuri și  iluzii asemeni unui copil în brațele mamei sale, căutând protecție, speranță și siguranță emoțională.

Totul era predictibil și ne inducea atât de multe sentimente euforice și entuziasm în fiecare celulă a organismului nostru. Planificam fiecare aspect ce ține de această magică legătură potrivit valorilor și scopului nostru în viață. Doua secunde din timpul nostru s-ar scurge pentru a găsi un stilou sau un laptop și de-a începe să  scriem povestea  ce se derulează de atât de mult timp în mintea noastră. Am scrie cu atâta patimă! Ce frumos era dacă  aveam puteri magice încât să ne putem transforma scenariul cărții în realitate!

Totul se năruie când ne dezmeticim în prezent, implicați deja în relațiile de cuplu pe care le avem și ne gândim pe unde se ascunde prințul/prințesa demult visat/ă, pentru că persoana iubită nu are nici măcar un singur lucru în comun cu acesta sau ne aflăm în situații în care observăm aspecte comune, dar trăsăturile negative sunt inacceptabile. Cum poate acest partener să nu-și dorească ,să zicem, să  realizam acea afacere împreună sau cum e posibil să stea toata ziua la tv/jucând jocuri video? Noi fix acest gen de persoană am vrut dintotdeauna să-l evităm.

 Ne plângem. Ne victimizăm. Dar nu noi oare am făcut aceste alegeri? Iar dacă analizăm, nu repetăm noi anumite tipare care atrag astfel de persoane? Comportamentul și acțiunile noastre reflectă ceea ce simțim că avem nevoie să primim în viață, adică e necesar să învățăm anumite lecții foarte importante și cum altfel decât printr-un  om asemeni unei oglinzi, prin care putem vedea cine suntem cu adevărat și de ce anume avem nevoie ca să evoluăm spiritual și emoțional?

Ne vom învinovăți pentru că ne-am creat atâtea speranțe, așteptări și am trăit într-o lume a iluziilor?

Aceste fantezii ne-au fost alimentate  de reclamele transmise la tv, de filmele romantice, de pe internet, de tot felul de promisiuni… Trăim tot mai mult în mintea noastră suprasaturată cu tot felul de scenarii nerealiste produse în imaginație. Simțim furie când vedem în filme cât e de frumoasă dragostea, cum se îndrăgostesc cele doua personaje, cum rezistă tuturor dificultăților împreună… În relația noastră de ce nu se întâmplă? De ce nu e totul roz și de ce  există o listă foarte lungă a frustrărilor?

În filme ne este prezentat un scenariu emoționant care reflectă întâmplările la un moment dat. Nu se pune problema apariției disputelor, neînțelegerilor pe termen lung. Oare vor fi fericiți pentru totdeauna? Dacă se întâmplă un incident sau unul din parteneri decide că  dragostea nu este  atât de importantă pentru el sau alege să înșele? Poate atunci când ne uitam la un film spunem că este imposibil să existe o astfel de relație armonioasă în realitate, dar să ne amintim că așa spunem și când privim din exterior relațiile pe care le au amicii noștri și aflăm însă ulterior de tot felul de probleme cu care se confruntau/ confruntă și rămânem surprinși.

 În viața reala, iluziile se destramă cu foarte mare ușurință. Cu toții suntem vulnerabili, facem greșeli, avem comportamente toxice și credințe limitative. Aceste credințe limitative sunt un produs al influentelor pe care le-au exercitat oamenii din jurul nostru în raport cu mediul în care am trăit, am lucrat, s.a.m.d.

Fiecare individ totodată are încărcat in subconștientul său un model în ceea ce privește ideea de cuplu, preluată din relația părinților sau din limbajul   prin care aceștia și-au manifestat iubirea față de copii din momentul în care s-au născut și până în acest moment. Dacă membrii familiei  au avut o relație toxică în care  se promova  minciuna, șantajul, lipsa de respect, manipularea, copilul va fi înclinat să creadă că sunt comportamente admisibile în relațiile cu ceilalți, că așa poate  obține iubire, validare, siguranță.

La fel, un model negativ poate să influențeze acel adult aflat în formare să hotărască să nu aprobe nimic din ceea ce observă în interiorul familiei sale în ceea ce privește viitoarele legături emoționale pe care le va clădi cu cei din jurul lui.

În ceea ce privește relațiile, este timpul să te întrebi dacă merită într-adevăr să oferi o șansă acelei conexiuni cu partenerul de cuplu astfel încât să mergeți împreună pe calea  transformării,  contribuirii reciproce în realizarea unei versiuni mai bune a  ființei voastre  interioare? Putem visa la nesfârșit, dar viața trebuie trăită. Iubirea este întreținută de respect și de rezolvarea neînțelegerilor. Alege ce este  real și nu mai trai doar în  interiorul minții tale! Viața și relațiile nu vor fi niciodată perfecte și e necesar să acceptăm acest  lucru!

Dacă ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici .

Reprezentativ

Capcanele infidelității emoționale

  Astăzi discutăm despre infidelitate.

După cum știm cu toții, când ne gândim la înșelat în cadrul unui cuplu, mintea ne trimite la imaginea unei persoane aflate deja într-o relație/căsnicie, care spulberă încrederea persoanei iubite întâlnindu-se pe ascuns și începând o aventură cu  un alt individ. Avem de a face cu o persoană care încalcă regulile nescrise ale relațiilor  și care nimicește totodată energia divină, creatoare  a cuplului.

Infidelitatea nu este doar fizică, ci și emoțională. Apare atunci când începem să nutrim sentimente pentru altcineva. Evităm și/sau ascundem perechii noastre ceea ce simțim față de acel străin.

În relația cu acel necunoscut observăm de la început diverse scenarii aflate în desfășurare: fie atracția fizică se îmbină cu discuțiile fascinante, fie conștientizăm din start că avem multe lucruri în comun și că  această persoană se apropie mai mult de modelul de partener ideal, creat în mintea noastră pe baza diverselor experiențe, a credințelor, așteptărilor, etc. Se înfiripă ideea că toate visurile, dorințele și planurile noastre se vor realiza lângă acel om care a intrat recent în viața noastră. Este totul real? Sau doar o combinație  nefavorabilă de hormoni care a ,,complotat” ca să ne strice relația de cuplu?

  Există o mare diversitate de situații în care regăsim infidelitatea emoțională. O să expun  câteva întâlnite  de mine până  acum:

  1. Adevărul despre intențiile reale este ascuns. Străinul considerând legătura drept o distracție, doar o aventură, fără să se implice deloc emoțional. Dorește să obțină numai beneficii, fără să-și asume o serie de responsabilități. Acesta promite o viață trăită în plină armonie alături de aceasta dacă alegem să ne părăsim partenerul. Folosește tehnici de manipulare, observăm perseverența și totodată ne simțim ,,forțați’’ să luăm anumite decizii.
  2. Intențiile sunt bune. Rezonăm pe mai multe planuri, regăsim multă compatibilitate în comparație cu relația de cuplu actuală, unde nu găseam prea multe puncte în comun, iar frustrările erau asemeni unui ,,butoi cu pulbere’’. Acest străin devine un prieten bun și de încredere, chiar dacă scopul sau în sine nu este de a ne despărți de partenerul de cuplu. Bănuim faptul că poate își dorește mai mult decât o prietenie și ne bucură acest lucru. O vedem ca pe o realizare, mai ales dacă și noi începem să avem sentimente pentru acesta, oricât de mult am fi încercat să le ascundem până în acel moment.

Cum ar trebui să reacționăm când ne aflăm în una din cele doua ipostaze: de a fi înșelat sau de a înșela  emoțional? Ce ne facem atunci când suntem cei înșelați, când aflăm că persoana iubită este îndrăgostită de altcineva și nu mai poate să-și ia gândul de la acea persoana? Durerea ne cuprinde trupul, mintea și sufletul.

Ne simțim trădați. Ne întrebăm dacă merită să acordăm încredere în continuare sau nu în partener. Lacrimile  curg, apar regretele, conștientizăm că respectul nostru de sine este  compromis. Alegem după toate acestea să mai oferim o șansă relației sau să ne despărțim?

Dacă alegem să iertăm și să continuăm relația, trebuie să trecem prin mai multe etape care să conducă ulterior la  schimbări pozitive în viața celor doi. Trebuie să încetăm să mai dăm vina  unul  pe celălalt și să ne iertam pe noi înșine dacă ne învinovățeam că din cauza noastră partenerul a căutat în exterior fericirea sau iubirea.  Persoana iubită trebuie să-și de seama de amploarea suferinței pe care a creat-o în interiorul relației, să regrete sincer și să fie dispusă să-și schimbe comportamentul și  să nu mai repete greșelile trecutului. Și, la  final, să ne iertam partenerul și  să acceptăm faptele așa  cum au decurs și să învățăm din ele lecțiile importante.

Pentru a îmbunătăți relația de cuplu, putem apela la terapia de cuplu, la psihoterapie individuală și la dezvoltare personală (educație emoțională, de cuplu, diverse programe în care să participam cu partenerul, etc).

Dacă suntem cei care înșelăm emoțional, atunci trebuie să ne punem câteva întrebări foarte serioase, cum ar fi: ,, De ce fac asta?”, ,,Ce mă nemulțumește în relația de cuplu?”, ,,De ce nu am curajul necesar să discut cu partenerul și să-mi rezolv aceste probleme?”, ,,Ce mă nemulțumește profund în viața mea?’’, ,,Cum pot să-mi păstrez relația și să fiu fericit/ă alături de actualul partener?’’, ,,Ce are acest străin și nu simt că primesc în relația de cuplu?”.

Recomand sinceritatea, oricât de dureroasă ar fi, deoarece avem mai multe șanse să fim iertați, să putem reconstrui relația ulterior, partenerul ne poate ajuta să ne dăm seama mai ușor că am luat-o pe un drum greșit, că am fost manipulați, etc. Sinceritatea e eliberare, e putere. Nu ne mai ferim ca vom fi prinși, ne recunoaștem vina, vorbim despre relație, reparăm daca mai este posibil. Ideea e de a nu accepta nici tu și nici partenerul tău să fiți într-o relație toxică, în care minciuna, manipularea, șantajul și  agresivitatea să fie realitatea cu care vă confruntați în fiecare zi.

Alege înțelept și pune capăt acestor situații toxice! Te îmbrățișez cu lumina!

Dacă ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Reprezentativ

5 pași către succes

Autodisciplina este o abilitate pe care noi o dezvoltăm ca să obținem acel rezultat visat, prin repetarea unor obiceiuri, indiferent de starea noastră emoțională la momentul respectiv.

Aceasta ne ajută să implementăm obiceiuri pozitive, reguli personale pe care să le punem in practică. Prin aceste reguli ne schimbăm pe noi înșine, iar ulterior ne schimbăm viața în mod considerabil.

De ce renunțăm atât de ușor la obiceiurile bune? De ce am renunțat să facem sport sau să muncim măcar câteva minute pe săptămână pentru visul nostru? Nu ne putem vizualiza încă la stadiul de cea mai buna versiune a noastră?

Cu toții ne dorim să devenim acel bărbat/acea femeie pe care îl/o visam de când eram copii. Iar apoi, uitându-ne la viața noastră constatăm că suntem de nerecunoscut. Nu avem nici măcar un lucru în comun cu acea persoana la care visam. În cel mai rău caz, suntem exact opusul. Am ajuns la un nivel la care ne-am îngropat personalitatea cu totul. Devenim apatici. Avem diverse cicatrici de la traumele suferite. Nu găsim nici măcar un strop de motivație să schimbăm ceva în bine la propria persoană. În unele cazuri, devenim delăsători și spunem: ,,Asta e. Mai bun de atât nu pot fi.” sau ,,Din cauza lui X (prietenului, colegului de la munca/ școală, părinților, iubitului/iubitei, etc) nu am devenit cum mi-am dorit. Este numai vina lor.”

Uneori simțim nevoia să ne distrugem. Ne urâm complet. Nu înțelegem de ce nu am acționat la timp, iar acum observam că ne-am mulțumim cu puțin (cu un corp pe care nu-l iubim, cu o situație financiară modestă, cu un partener de cuplu total nepotrivit, s.a.m.d.).

Cand ajungem la un nivel de suprasaturare, strigăm cât ne țin plămânii ,, STOOOOOP” și urmăm ulterior un plan prin care să ne schimbăm viața și obiceiurile. Aruncăm toate prostiile pe care le consumam/utilizam până acum: fie mâncare nesănătoasă, fie țigări și alte obiecte specifice anumitor dependențe. Pornim la drum. Ne trezim de dimineață și ne gândim: ,, Azi ce trebuie să fac pentru a avea viața pe care mi-o doresc?” și avem obiectivul în minte. Trec mai multe zile, îl repetăm. Însă se întâmplă dintr-odată să ne lovim o mare piedica în a-l continua. Poate fi din cauza unui eveniment ce ne strică ordinea zilnica sau apariției frustrării (nu vedem rapid rezultatele și ajungem la o concluzie de acest fel: ,, M-am abținut atâta timp de la (comportamentul toxic) și acum nu m-am schimbat absolut deloc. „, etc. Ne trezim că au trecut săptămâni și nu mai avem forță să ne reîntoarcem la ceea ce ne făcea bine cu atâta ușurință și/sau lucrurile s-au agravat în viața noastră sau pe acel plan în care am dorit să aducem contribuții pozitive.

Ce putem face pentru a ne reîntoarce pe drumul cel bun al obiceiurile pozitive?

Și acum îți voi oferi cei 5 pași pentru succesul personal:

–> 1. Crearea unui panou al visurilor în care adaugi imagini/poze cum ai vrea ca viața ta să devină. După îl vom agăța într-un loc vizibil, pe care nu-l poți ignora cu ușurință. La fel, poți face un colaj asemănător pentru ecranele dispozitivelor mobile.

–> 2. Notează fiecare pas în față, îmbunătățire a rezultatelor, evaluează-te periodic, nu neapărat zilnic. Recomandat măcar o data pe săptămână.

–> 3. Acordă-ți o recompensă pentru reușitele tale.

–> 4. Dă dovadă de compasiune: nu te certa dacă nu ai reușit să ajungi să îndeplinești toate obiectivele sau nu ți-au ieșit planurile perfect.

–> 5. Indiferent de cât timp ai decis să faci o pauza de la rutinele pozitive, e vremea să te reîntorci la treabă. Noi trăim doar în momentul prezent. Ce a fost înainte și cine ai fost atunci nu au așa mare importanță comparativ cu tine, cel de acum, și ce poți face pentru a deveni mai bun.

La final, îți spun să fii mândru de tine, de drumul pe care l-ai parcurs până acum și să te ridici ori de cate ori va fi nevoie! Te îmbrățișez cu iubire!

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Reprezentativ

Urmează-ți valorile în viață!

              Cine ești  astăzi reprezintă rezultatul acțiunilor tale  de până acum. Personalitatea ta  este un produs al tuturor comportamentelor repetate, al convingerilor (bune sau rele), al principiilor de viață, temperament, valori, etc.

              Noi alegem de fiecare dată prin fiecare acțiune cine dorim să fim. Alegem astăzi să facem ceva sau nu pentru a ne atinge un anumit scop va influența cu siguranță cum vom deveni ulterior, ce viață vom avea, ce oameni vom atrage, oportunitățile întâlnite.

             Putem merge pe drumuri foarte diferite în existența noastră ca suflete pe Terra în funcție de fiecare decizie pe care o vom lua. Unele evenimente par a fi distructive pentru ființa noastră interioară(o tragedie, un eșec, pierderea a ceva/cuiva important). Însă în funcție de cum reacționăm noi la aceste evenimente, fie ne ridicăm, de data aceasta mai puternici, mai înțelepți, cu lecția de viață învățată, fie alegem să ne îngropăm în comportamente distructive cum ar fi dependențele(ex: alcool, jocuri de noroc etc), ne va dicta viața.

           Valorile sunt acele lucruri importante după care ne ghidam in viață. Desigur, fiecare om are propria sa definiție pentru acestea. De exemplu, două persoane par să aibă aceleași valori: libertate, iubire și bogăție, însă să aibă definiții și principii de viață total diferite. Prima persoană poate înțelege libertatea ca posibilitatea de a face numai ce își dorește în viață, fără să-i fie interzis de către alte persoane, de  tradiții general acceptate și integrate în acea comunitate și/sau prin prisma legii un anumit lucru. A doua poate vedea libertatea referindu-se la oportunitatea de a deveni un antreprenor de succes care să nu depindă financiar de nimeni. La fel  și cu iubirea. Poate fi înțeleasă prin ideea de căsătorie și familie pentru prima persoană, pe când cea de-a doua înțelege prin ,,iubire’’ dedicare față de un partener/ de o idee/ de o afacere/ iubirea de sine, etc.

    Unul dintre lucrurile pe care, din păcate,  le facem  în viață este să nu ne respectăm pe   noi înșine  și valorile noastre, urmând ceea ce alții consideră că este mai bine pentru noi, fără măcar să le pese de sufletul nostru sau  de visurile noastre. Oamenii ii vor ghida pe ceilalți după ceea ce lor le lipsește, regretă sau se bucură din plin. De exemplu, dacă părinții tai regretă că nu au devenit medici, te vor ghida pe tine  să devii unul și îți vor spune să înveți, să pui școala și munca pe primul loc, când poate sufletul tău strigă să ai o afacere sau să devii artist, să împărtășești cu ceilalți ce e cu adevărat semnificativ pentru ființa ta.

    Ne ridicăm sau cedăm în fața confruntărilor din drumul existenței noastre?! Alege conștient și înțelept! Asta îți recomand. Să te ridici din orice situație neplăcută, să pui capăt comportamentelor care nu-ți mai servesc și să te înalți! Să spui ,,GATA! ASTA NU ESTE VIAȚA PE CARE AM VISAT-O! NU SUNT EU OMUL DIN OGLINDĂ! ALEG AZI SĂ FIU PUTERNIC! ALEG AZI SĂ NU MĂ PLEC ÎN FAȚA DIFICULTĂȚILOR! ALEG SĂ AM RABDARE, SĂ SPER ȘI SĂ MUNCESC CA VIAȚA MEA SĂ DEVINĂ EXACT  CEEA CE-MI DORESC ACUM”.

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Reprezentativ

Decizii luate din iubire

Ingredientul unei vieți împlinite

,,Cea mai buna alegere dintre toate este sa-ti iei propriile decizii din iubire decat din frica.”

— (The better man project)

Buna! Astazi vom vorbi despre decizii. De ce atunci cand luam decizii, mai ales pe cele importante, le luam mai mult din frica decat din iubire?

Ne este frica sa avansam in viata si sa fim responsabili pentru consecintele actiunilor noastre deoarece ne gandim ca vom esua de la bun inceput, ca nu merita nici macar sa incercam, ne este frica de critica persoanelor din jurul nostru… Ce vor crede ceilalti despre decizia pe care am luat-o? Ti se va spune:,, Nu mai visa cu ochii deschisi”, ” Nu e pentru tine”, ,,Nu esti in stare de nimic, ai parte numai de esec incontinuu”, etc.

Si, de cele mai multe ori, te vei impotrivi si vei spune: ,,Aceasta este viata mea pe care vreau sa o traiesc asa cum imi doresc/ persoana cu care imi doresc sa fiu”, „vreau si o sa studiez la facultatea Y, indiferent de cine imi spune ca nu pot face asta” , „vreau sa-mi indeplinesc visurile din copilarie, vreau sa renunt la job-ul actual si sa devin( ex: actrita, balerina, inginer, profesor, antreprenor)”.

Dar, din pacate, de cele mai multe ori, ne lasam condusi de vorbele celorlalti. Daca oamenii din jur imi spun ca nu sunt suficient de bun si sa nu mai incerc in viata mea sa fac acel lucru, oare sa-i ascult? Sunt eu un esec? Uneori mintea iti spune ca da, te saboteaza convingerile care ti s-au tot repetat de-a lungul existentei tale de catre ceilalti si de multe ori chiar de tine: ,, sunt un esec”, ‘,,nu merit sa ajung in varf”, ,,nu merit sa fiu fericit/a, nu merit sa fiu langa acea persoana”, ,,nu merita nici macar sa incerc sa-mi indeplinesc visurile”. Ne este frica: de respingere, de esec, de succes( de indata ce avansezi tot mai mult, apar si mai multe responsabilitati) etc.

De ce dam dreptate haterilor? De ce ascultam parerile descurajante din jurul nostru? Alegem sa ramanem blocati in aceeasi situatie si/sau alegem ceva pe care nu ni-l dorim cu adevarat. De ce iubirea fata de sine, fata de valorile noastre si fata de visurile noastre nu triumfa? De ce sa ma impotrivesc propriei inimi? De ce sa nu fac ceea ce ma reprezinta cu adevarat, sa iau acele decizii din iubire fata de mine din prezent , fata de propriile visuri si fata de dorintele pe care mi le-am dorit inca de mica sa devina realitatate? Hai sa luam deciziile din tot sufletul nostru, din iubire, grija si respect fata de noi insine. De ce sa ne ,,aruncam” in situatii si relatii care nu ne servesc, care nu onoreaza sufletul?

Daca ma citesti astazi, te rog, sa renunti la compromisuri doar de dragul celorlalti si sa faci ceea ce-ti spun mintea si sufletul in completa armonie sa urmezi. Munceste pentru visul tau, intalneste-te cu aceea persoana, devino cine ai visat ca vei fi cand erai copil, cumpara acea masina! Respecta-te, iubeste-te si apreciaza-te pe tine si fiecare etapa din evolutia ta si nu-i asculta pe cei din jurul tau! Ia decizii intelepte din iubire de sine!

La final, am pregatit un exercitiu pe care l-am descoperit in frumoasa carte scrisa de Ben Renshaw- ,,Succesul este o stare de spirit”, si pe care l-am aplicat in viata mea: Ne alegem o afirmatie puternica, plina de incredere, pozitiva si o repetam in scris timp de 7 zile,( este la alegere de cate ori doresti sa o repeti_ pe zi), insa din experienta proprie am repetat de 35 de ori dimineata si 35 de ori seara. Poti lua de exemplu aceasta afirmatie pentru inceput: ,,MA IUBESC SI MA ACCEPT ASA CUM SUNT”, si vei observa dupa 7 zile rezultatele cu siguranta. 🙂

Dacă ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Despre regrete- obstacolele din viața noastră

Regretele, un obstacol în viețile noastre cotidiene… Multe citate ne inspiră să trăim fiecare clipă la maxim, să profităm de fiecare oportunitate întâlnită, însă ce ne facem dacă regretele noastre nu constau în ceea ce nu am făcut, acele lucruri de care nu am profitat, ci sunt reprezentate de experiențele noastre traumatice, lucrurile pe care nu ni le doream să se îndeplinească, acțiunile pe care le-am realizat( în care am investit timp, energie, dar, mai ales, multa emoție, implicare)?

Cum mergem mai departe cu regretele că am investit atâtea și în final acel lucru doar ne-a dezamăgit profund și a schimbat cel puțin o parte din noi în rău?

Vi s-a întâmplat vreodată să ieșiți dintr-o situație neplăcută sau să se termine pe neașteptate o relație/un job/parteneriat/experiență, etc, și în loc să mergeți mai departe cu sufletul plin de recunoștință pentru lecția învățată și totodată sa conștientizați transformările pozitive și faptul că ați dobândit înțelepciune, simțiți că sunteți bântuiți de acel eveniment, iar părerile de rău în urma investiției emoționale se situează la un nivel scandalos de ridicat?

Uneori simțim că am trecut prin iad, un iad al conștiinței, că suntem prinși într-o buclă infinită a suferinței umane. De multe ori, este ceea ce simțim pe moment, când rănile sunt proaspăt formate, iar durerea pare a ne gestiona întreaga viață.

Intensitatea suferinței de multe ori ne induce gânduri de tipul devalorizării noastre ca ființe umane: ,,eu nu merit nimic/ nu sunt în stare să (mențin /câștig/fiu fericit)”, gânduri prin care ne reanalizăm experiențele anterioare, iar dacă în principal au fost negative, concluzionăm că am trăit o viață urată, plină numai de supărări și absolut nimic nu pare să fi adus vreun impact pozitiv asupra noastră.

Sunt mai multe tipuri de oameni. Unii pot regreta ce au făcut, alții ceea ce nu au realizat. Regretăm experiențele negative, regretam ceea ce am refuzat, poate o iubire, sa reînnodăm firul unei relații, banii pe care i-am investit în lucruri care acum nu mai au nicio însemnătate, timpul petrecut cu diverse proiecte sau oameni.

Există criminali în serie ce au o conștiință mult mai împăcată în comparație cu cea a majorității oamenilor. Noi, in schimb, oamenii normali, orice lucru minor il analizam, îl cântărim; ne tot întâlnim cu umbre ale trecutului care ne bântuie viața, petrecem uneori multe nopți cu tot felul de gânduri, amintiri rușinoase, evenimente neplăcute, pline de nedreptate, suferință…

Ce rost are să ne pierdem nopțile retrăind trecutul? Câte nopți pline de anxietate să mai tolerăm? Toată acea furtună de gânduri.

Viața ar trebui să fie doar a noastră și să conștientizăm că tot analizând trecutul și regretând nu facem altceva decât să utilizăm timpul nostru prețios în defavoarea noastră.

Există ajutor pe care îl putem primi de la specialiști, ne putem ajuta pe noi înșine făcând ceea ce iubim și ceea ce ne place, lucrând pentru visurile noastre, vindecându-ne rănile sufletului, ale copilului interior, pentru ca ulterior să ne acceptăm și să ne iubim mai mult pe noi înșine!

Pace ție, suflet puternic!

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici.

Alegi cu inima sau cu mintea?

În această lume există o mare diversitate de oameni, de personalități complexe, abordări diferite asupra vieții și sensului acesteia.

Din articolele anterioare, am încercat să redau din cunoștințele pe care le-am asimilat despre teoria tipurilor de personalitate, creată de psihologul C.G.Jung, și redată pe înțelesul tuturor în cartea ,,Oameni și vocații”, scrisă de Isabel& Peter Myers.

După cum știm că există 4 abordări mari prin care putem defini tipurile de personalitate și, până acum am discutat de două dintre acestea, astăzi vom avea în vedere preferința TF( gândire-sentiment).

Această preferință presupune două categorii: oamenii care se bazează mai mult pe logică, pe rațional, gândire și oamenii care se axează pe emoții și sentimente.

Unii dintre noi, după cum am precizat, preferăm lucrurile concrete, organizate logic. Ne dorim ca restul lumii să ia decizii bazate pe ceea ce ar trebui să facă, pe soluții eficiente, nu bazate pe emoții de moment și influențate de părerile și atitudinile celor din jur. Ne dorim claritate, precizie, iubim să muncim în special cu lucrurile și mai puțin cu oamenii.

Despre acești oameni spunem că se încadrează la tipurile logice- ,,concise și formale, adeseori par neprietenoase și asociale, fără să-și dea seama și fără să dorească asta”, iar deciziile pe care le iau au în vedere o manieră impersonală, care nu se bazează foarte mult pe ceea ce cred ceilalți și pe sentimentele lor.

Tot printre noi regăsim și tipurile sentiment(afective), care preferă să fie înconjurate de oameni, sunt mai interesate de relațiile pe care le pot construi și mai puțin de lucruri, apreciază mai mult emoția, sentimentele, de multe ori iau decizii având în vedere cele menționate mai sus și totodată în funcție de sentimentele și părerile celor din jur.

Pe oamenii logici ii recunoaștem după felul lor de a fi. Poate ni se par persoane reci în exprimarea emoțiilor, gândurilor față de ceilalți, îi vedem mai stânjeniți atunci când discută cu alți oameni despre emoțiile lor sau poate mai dezinteresați. Le admirăm capacitățile de organizare, eficiența, claritatea în gândire, de expunere logică a faptelor și ideilor.

De multe ori, în această categorie regăsim bărbații. Ei par să gândească mult mai simplu anumite situații, decizii, nu se complică în detalii, pe când majoritatea femeilor par a fi tipuri afective. De exemplu, atunci când povestesc femeile se implică foarte mult emoțional, trec prin diverse ocolișuri, retrăiesc multe aspecte din trecut, reiau anumite idei, fac asocieri complexe și total imprevizibile pentru anumiți bărbați care doresc să audă o poveste care trece printr-o structură fixă, prin care să nu se abată prea mult de la subiect și să nu dispună de o mare încărcătură de detalii, considerate de multe ori inutile.

În ambele tabere( femei și bărbați) se regăsesc atât tipurile logice cât și cele afective.

De cele mai multe ori femeile fac parte din tipurile afective, după cum am spus și mai sus, se implică mult emoțional, iubesc să creeze conexiuni cu ceilalți, sunt prietenoase, persoane empatice și poate uneori nu atât de organizate.

Atât tipurile logice, cât și cele afective, au ce învăța din tabără opusă, să-și dezvolte în continuare atuurile tipului său de personalitate, capacitățile sale interioare și exterioare.

Din păcate există și anumite obstacole în calea dezvoltării propice a personalității, cum ar fi mediul din care provenim și/sau trăim, părinții, uneori opuși tipului nostru psihologic care încearcă să ne convingă să ne descătușăm potențialul prin metodele lor, în domeniile în care tipurile logice/afective predomină, dascălii noștri care nu recunosc câteodată vocația noastră către anumite domenii care fac parte din sfera logică( inginerie, științe exacte, medicina) sau bazate pe sentiment, relații umane( psihologie, artă) și mulți alți factori de influență.

Important e să ne înțelegem pe noi, să știm cu ce calități și abilitați am venit pe această lume sau pe care le-am dezvoltat, să înțelegem că e important să luăm decizii în armonie cu sufletul nostru și dorințele noastre interioare și să încercăm să devenim mai buni prin învățarea lucrurilor utile de la ceilalți oameni care sunt mai diferiți față de noi prin anumite trăsături, abilitați, credințe pozitive.

Te îmbrățișez, îți doresc să fii puternic în fața provocărilor și nu uita să te bucuri de viață!

Intuiție sau Senzație?

Teoria tipurilor de personalitate ne reflectă o realitate a contrariilor.

Discutăm în primul rând despre alegerea fiecăruia dintre noi spre a-și concentra energia, fie în exteriorul ființei sale, fie în interiorul minții sale- în lumea interioară.(Preferința pentru Introversie sau Extroversie, de care am discutat mai multe în articolul anterior ce poate fi vizualizat aici: Temperament:Introvertit sau Extrovertit?

Având în vederea relaționarea cu mediul exterior, oamenii pot percepe pur si simplu, fără eforturi prea mari de a o analiza sau pot emite anumite judecăți încă din start.

Judecata, la rândul ei, este de două feluri, fie bazată pe gândire, fie pe sentiment.

Analizând la final procesele mentale, oamenii au încredere în cele 5 simțuri de bază( văz, auz, miros, gust și simț tactil) sau se folosesc de mesajele subtile trimise de intuiție.

Astăzi discutăm despre Senzație și Intuiție, preferință total independentă de Introversie sau de Extroversie.

,,Toti cei care preferă senzația în locul intuiției sunt interesați în primul rând de realitate; toți cei care preferă intuiția în locul senzației sunt interesați în primul rând de posibilități.”

Cei care aleg senzația, au încredere în simțurile lor, se bazează pe analizarea experienței directe, nu sunt însă atât de încrezători în cuvintele celorlalți deoarece ele nu exprimă un rezultat în urma analizei experienței în sine, testată de aceștia. Tipurile senzoriale iubesc ceea ce este precis, exact și pot deveni foarte buni în domenii ce presupun aceste caracteristici, cum ar fi: contabilitate, administare plăți, statistică, navigație.

Intuitivii au incredere în intuiție, iubesc domeniile în care pot să folosească imaginația, domeniile creative. Urăsc, în schimb, rutina. ,,Limbajul nativ al intuitivului este cuvântul, metafora, simbolul rostit de inconștient.” Ei învață prin ,, pătrundere și înțelegere”. De-a lungul istoriei, intuitia a jucat un rol foarte important in realizarea operelor marilor artisti, in descoperiri stiintifice, inventii din toate domeniile, diverse idei, etc.

Atât pentru intuitivi, cât și pentru senzoriali, e necesar să învețe cum să se orienteze și în funcție de latura opusă pentru a atinge echilibrul în viața lor.

Câteva sfaturi pentru tipurile intuitive ar fi:

  • Să facă față dificultăților cu realism
  • Să aibă răbdare
  • Să aplice experiența în probleme

Câteva sfaturi pentru tipurile senzoriale:

  • Să identifice noi opțiuni, posibilități
  • Să caute lucruri esențiale noi
  • Să rezolve dificultățile cu entuziasm

Revenim săptămâna urmatoare cu urmatorul articol din seria teoriei tipurilor de personalitate.

Vă îmbrățișez cu iubire!

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici

Bibliografie: Oameni și vocații – Isabel Briggs Myers și Peter B. Myers.