Sarbatorile sunt legate de multe credinte, traditii si obiceiuri atat stramosesti( transmise din generatie in generatie), cat si proprii fiecarui grup de indivizi(fie format din membrii familiei/unei organizatii sau format din cei mai buni prieteni).
Televizunea si social media ne prezinta un miraj al fericirii, fiecare dintre noi mergand de sarbatori la familiile noastre unde ne bucuram de clipele petrecute impreuna, razand, deschizand cadouri. Suntem mai buni, ne iertam reciproc, rezolvam vechile conflicte sau cel putin asta ne place sa credem, insa nu este atat de frumos de sarbatori in fiecare casa! Este o iluzie a mintii noastre, promovata foarte des de media, insa realitatea este diferita.
Nu exista familie perfecta, chiar daca din exterior se pastreaza anumite aparente. Cu totii avem micile/marile noastre probleme, iar fiecare dintre noi nu suntem pe aceeasi lungime de unda in ce priveste modul in care alegem sa ne bucuram in aceasta perioada sau cand vine vorba de iertare, daruire si iubire. Ne mandrim ca suntem iertatori, buni la suflet, ca am devenit mai intelegatori, ca nu punem la suflet, iertam cu usurinta(atat pe ceilalti, cat si pe noi, propria constiiinta fiind curata, neincarcata) si nu pastram pic de ura/invidie/egoism in noi.
Intrebarea ramane urmatoarea: ne mintim, ne batem cu pumnul in piept ca spunem adevarul si ne-am schimbat cu adevarat in aceasta perioada sau, intr-adevar nu avem urme de resentiment, suntem gata sa daruim fara a astepta nimic la schimb(nu avem nevoie de cadouri, nici macar de imbratisari sau o ,,faramita de iubire''?
Cu totii ne dorim sa fim fericiti, iar fericirea este atat de subiectiva... Ceea ce ma face pe mine fericit, poate pe tine te lasa indiferent, respectiv inversul situatiei.
Ne suparam din nimicuri, fara sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem, ne comparam pe noi insine cu ceilalti( un mecanism invatat de multe ori in copilarie atunci cand parintii/bunicii/profesorii ne comparau cu ceilalti copii si aduceau acuze asupra lipsei noastre de initiativa, ambitie, ca nu suntem perfecti nu acceptat, ci doar simteau ca nu se pot mandri cu noi, ca nu avem aceleasi realizari) suntem invidiosi, dorim atat de mult sa fim la nivelul asteptarilor sociale, chiar daca asta ne face sa ne simtim rupti de noi insine, de divinitate, de ceea ce vrea inimioara noastra...
Sarbatorile ar trebui sa ne aduca fericire, insa, daca in loc sa fii bucuros, esti mai debraga, nervos si deprimat pentru ca te certi cu familia, iar mersul acasa de sarbatori iti provoaca anxietate, iti aduce doar furie si oricat de intelegator ai fi, cineva apropiat va gasi acele butoane de care sa apese pentru ca tu sa simti ca iti pierzi controlul, iar tot ce primesti de sarbatori este doar suferinta in plus. Cum procedezi? Crezi ca aceasta este viata pe care doresti sa o traiesti in continuare? Mai e acasa un loc in care pe tron este suferinta, ura, cearta este principalul mod de comunicare?
Se spune ca trebuie sa fii tolerant fata de familie, mai ales fata de parinti, care au trait vremuri mai grele, au evoluat asa cum s-au priceput mai bine, insa, este o scuza permanenta pentru ei ca sa aiba un comportament lipsit de scrupule? Cat timp le vom tolera insultele, criticile si vorbele urate? Cat timp accepti sa iti fie reprosat in fata absolut tot ceea ce faci sau cum arati? Din ce motive ar trebui sa accepti un strop de iubire incarcat de sute de ore de nefericire? Si asta e valabil si in viata? Pentru cat timp? Te bucuri cand pleci, dar te deprimi cand ajungi acasa? Ce rost mai are celebrarea unei sarbatori cand tot ce doresti este sa treaca mai repede ca sa poti pleca?
Consider ca e mai bine sa fii alaturi de oameni cu care rezonezi/ cu animalul tau de companie sau singur decat sa tolerezi toxicitatea din grupul de care apartii/ sau de care ai apartinut odata... Unde nu e loc de liniste sufleteasca, pace si iubire, este loc de suferinta, critica si ura...
Ai grija cum gestionezi toxicitatea din partea celorlalti si cat permiti celorlati sa abuzeze de sufletul tau pentru ca drumul spre depresie este foarte usor de strabatut de aici cat nu esti cu adevarat fericit in locul in care te afli!