Despre regrete- obstacolele din viața noastră

Regretele, un obstacol în viețile noastre cotidiene… Multe citate ne inspiră să trăim fiecare clipă la maxim, să profităm de fiecare oportunitate întâlnită, însă ce ne facem dacă regretele noastre nu constau în ceea ce nu am făcut, acele lucruri de care nu am profitat, ci sunt reprezentate de experiențele noastre traumatice, lucrurile pe care nu ni le doream să se îndeplinească, acțiunile pe care le-am realizat( în care am investit timp, energie, dar, mai ales, multa emoție, implicare)?

Cum mergem mai departe cu regretele că am investit atâtea și în final acel lucru doar ne-a dezamăgit profund și a schimbat cel puțin o parte din noi în rău?

Vi s-a întâmplat vreodată să ieșiți dintr-o situație neplăcută sau să se termine pe neașteptate o relație/un job/parteneriat/experiență, etc, și în loc să mergeți mai departe cu sufletul plin de recunoștință pentru lecția învățată și totodată sa conștientizați transformările pozitive și faptul că ați dobândit înțelepciune, simțiți că sunteți bântuiți de acel eveniment, iar părerile de rău în urma investiției emoționale se situează la un nivel scandalos de ridicat?

Uneori simțim că am trecut prin iad, un iad al conștiinței, că suntem prinși într-o buclă infinită a suferinței umane. De multe ori, este ceea ce simțim pe moment, când rănile sunt proaspăt formate, iar durerea pare a ne gestiona întreaga viață.

Intensitatea suferinței de multe ori ne induce gânduri de tipul devalorizării noastre ca ființe umane: ,,eu nu merit nimic/ nu sunt în stare să (mențin /câștig/fiu fericit)”, gânduri prin care ne reanalizăm experiențele anterioare, iar dacă în principal au fost negative, concluzionăm că am trăit o viață urată, plină numai de supărări și absolut nimic nu pare să fi adus vreun impact pozitiv asupra noastră.

Sunt mai multe tipuri de oameni. Unii pot regreta ce au făcut, alții ceea ce nu au realizat. Regretăm experiențele negative, regretam ceea ce am refuzat, poate o iubire, sa reînnodăm firul unei relații, banii pe care i-am investit în lucruri care acum nu mai au nicio însemnătate, timpul petrecut cu diverse proiecte sau oameni.

Există criminali în serie ce au o conștiință mult mai împăcată în comparație cu cea a majorității oamenilor. Noi, in schimb, oamenii normali, orice lucru minor il analizam, îl cântărim; ne tot întâlnim cu umbre ale trecutului care ne bântuie viața, petrecem uneori multe nopți cu tot felul de gânduri, amintiri rușinoase, evenimente neplăcute, pline de nedreptate, suferință…

Ce rost are să ne pierdem nopțile retrăind trecutul? Câte nopți pline de anxietate să mai tolerăm? Toată acea furtună de gânduri.

Viața ar trebui să fie doar a noastră și să conștientizăm că tot analizând trecutul și regretând nu facem altceva decât să utilizăm timpul nostru prețios în defavoarea noastră.

Există ajutor pe care îl putem primi de la specialiști, ne putem ajuta pe noi înșine făcând ceea ce iubim și ceea ce ne place, lucrând pentru visurile noastre, vindecându-ne rănile sufletului, ale copilului interior, pentru ca ulterior să ne acceptăm și să ne iubim mai mult pe noi înșine!

Pace ție, suflet puternic!

Daca ți-a plăcut acest articol te invit să dai un share prietenilor tăi și să fii alături de noi pe pagina de Facebook Iubesc Psihologia, respectiv să te alături comunității noastre aici.

Publicat de Mădălina-Ionela

Studenta la psihologie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi, pasionată de psihologie, dezvoltare personală și spiritualitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: